Din data de 7 Iunie, restaurantul Barthelonika din centrul orasului Thessaloniki este administrat prin autogestiune, de catre proprii angajati. Totul a inceput cand patronul restaurantului a anuntat muncitorii ca vor fi nevoiti sa faca o pauza de 3 luni, urmand ca in Septembrie sa se decida in privinta continuarii afacerii. Muncitorii au sustinut ca afacerea are profit si ca nu exista niciun motiv pentru a fi suspendata.
Asadar, au facut un acord informal prin care muncitorii vor avea grija de gestionarea restaurantului pentru urmatoarele 2 luni, pentru a nu deveni astfel someri.
Acum, restaurantul Barthelonika functioneaza normal, fara patroni, manageri si relatii ierarhice. Toti angajatii decid impreuna in privinta oricarei chestiuni, fac aprovizionarea si au grija de bunul mers al lucrurilor. In acest climat de criza, daca ar fi acceptat, fara nicio opozitie, decizia patronului s-ar fi aflat intr-o situatie extrem de dificila.
Imediat dupa preluarea managementului restaurantului, muncitorii au aplicat o reducere de 30% la toate produsele si au invitat toti membrii societatii din Thessaloniki sa-i sprijine. Duminica, bucataria se muta la Festivalul Anti-Rasist, unde muncitorii restaurantului au decis sa gateasca pentru participanti.
COMUNICATUL ANGAJATILOR DE LA BARTHELONIKA:
IMPOTRIVA INCHIDERII RESTAURANTULUI BARTHELONIKA
SA SPRIJINIM AUTOGESTIUNEA RESTAURANTULUI DE CATRE MUNCITORII SAI
In urma cu 2 saptamani, patronul ne-a anuntat ca afacerea nu prea mai merge bine si ca va urma sa inchida restaurantul pentru perioada verii, timp de 3 luni, iar in Septembrie se va decide daca va mai merita sa redeschida afacerea si sa vada pe cati dintre noi ne va reangaja si in ce conditii. Intre timp, toti muncitorii vor fi concediati iar compensatiile de concediere vor fi platite de abia in Octombrie - asta desigur, daca vor avea bani.
Ca angajati in domeniul alimentar stim prea bine ca o concedierea in circumstantele de astazi inseamna aruncarea in strada a muncitorului. Din aceste motive, am decis sa nu ne supunem orbeste deciziei patronului si sa preluam afacerea in propriile maini. Am cerut si am primit din partea managerilor o parte din plata cheltuielilor de intretinere si de asigurare - iar pentru urmatoarele doua luni (Iunie si Iulie) restaurantul urmeaza sa fie sub administrarea noastra directa, iar in August vom putea beneficia de concediu, ca toata lumea.
Ca angajati ai restaurantului Barthelonika suntem determinati sa nu permitem falimentul restaurantului nostru, sau al oricarui restaurant - fapt care ar duce la concedierea multor muncitori din domeniul nostru. Din acest motiv, ii sprijinim pe muncitorii de la restaurantul Banquet in eforturile lor de a ne urma.
Restaurantul Barthelonika va fi sub controlul nostru, sub administrarea noastra directa. Deciziile privitoare la functionarea restaurantului vor fi adoptate impreuna, de comun acord, si vor fi respectate de fiecare dintre noi. Tot profitul care ramane in urma cheltuielilor, va fi distribuit in mod egal intre noi. Fiecare dintre noi va munci acelasi numar de ore, in exact aceleasi pozitii ca si inainte.
De asemenea, am decis sa reducem toate produsele restaurantului cu 30%.
Facem un apel catre toti muncitorii, tinerii si toti locuitorii din Thessaloniki pentru a ne sustine eforturile activ pentru a putea sa administram restaurantul si pentru a nu ne pierde locurile de munca, riscand astfel aruncarea noastra in mizerie si saracie.
Restaurantul Barthelonika se afla in centrul orasului, pe Str. Venizelou nr. 3 din Rogoti Arcade. Tel: 2310 225 242 Deschis intre orele: 11 AM - 01 AM
When they kick out your front door How you gonna come? With your hands on your head Or on the trigger of your gun...
Totalitarianismul nu vine de fiecare data cu mult zgomot: nu apare intotdeauna odata cu paradele de masini militare lucioase; cu preluarea "cinematografica" a palatelor prezidentiale sau cu discursurile isterice ale unor generali care apar in show-uri televizate. Uneori, lucrurile de acest gen ar putea fi mult mai subtile. Un raid asupra unui spatiu locuit de anarhisti aici, cateva patrule de politie in plus acolo. Si acolo. Si acolo. Si acolo...
Statul democratic, ca orice stat, este in mod inerent violent: despre acest lucru nu trebuie sa ne facem iluzii. Tocmai ce s-a intamplat in ultima vreme in Grecia este extraordinar chiar si din prisma masurile de "ordine" impuse de statul grec. Regimul curent nu si-a rupt niciodata cureaua, cordonul ombilical care il leaga de dictatura pe care se presupune ca a inlocuit-o in 1974 (1989 in cazul Romaniei) - iar o asemenea forta bruta nu a fost niciodata asa de bine mascata in spatele unei fatade democratice. Pe deasupra, un spatiu anarhist a fost evacuat nu odata, ci de doua ori (squatul Zaimi din Atena). Numarul anarhistilor si antiautoritarilor care sunt acum in inchisoare a ajuns la un numar record pentru ultimele decade... Politia "viziteaza" spatii anarhiste, birouri stangiste, pentru a-i impiedica pe cei aflati in interior sa participe la demonstratia grevei generale din 20 Mai. "Actiunea preventiva" a devenit acum lege.
Sub valul subtire al tacerii din media, statul se transforma, discret dar rapid, intr-o structura din ce in ce mai tolitara. O frica despre ce va sa vina? O incercare disperata de a-i tine pe cei mai "subversivi" membri ai populatiei in afara strazilor - aceleasi strazi in care, din cand in cand, au luat nastere toate schimbarile?
Daca este ceva care sa-i sperie cel mai mult, atunci acel lucru este dezobedienta publica in fata legilor lor. Sunt ministrii hartuiti si demonstrantii care ataca politia. Daca ceva ii ingrijoreaza, atunci acel lucru este reprezentat de orice incercare de a sfarma fatada "unitatii nationale": imaginea a sute de mii de oameni care ies in strada nu da asa de bine pe langa mantra de tip "suntem cu totii implicati in aceasta situatie, impreuna vom invinge", in ciuda celor mai disperate incercari a Ministerului Public din Grecia...
...pe strazi atunci: sa ne facem ura publica, sa distrugem orice incercare a totalitarianismului de a ne sechestra vietile mai departe.
...pe strazi atunci: exact acolo unde razboiul social izbucneste, acolo unde fatada unitatii nationale este strivita, acolo unde incepem sa ne luam vietile in propriile maini!
ACTUALIZARE: Mitingul din fata Parlamentului Grec din data de 29 Mai a fost amanat. Pe 27 Mai sindicatele se vor intalni pentru a decide ce masuri vor lua mai departe, iar pe 5 Iunie va avea loc o noua demonstratie.
3 PERSOANE AU MURIT IN URMA PROTESTELOR DIN ZIUA DE 05 MAI. 3 persoane se aflau in interiorul unei banci care a fost incendiata de protestatari. In mod evident, banca nu a fost incendiata pentru a-i ucide pe acestia, ci pur si simplu pentru a fi distrusa. Media din Grecia incearca din rasputeri in acest moment sa profite de aceasta situatie si sa demonizeze manifestantii. Cu toate acestea, daca cele 3 persoane nu ar fi ales sa stea in spatele baricadelor capitalistilor cu siguranta astazi ar fi fost in viata. Adevaratii muncitori protestau, nu erau la munca. Desigur, nu putem evalua vietile celor 3, nu le putem cantari si nu le putem ignora, insa un sistem bancar ucide multi mai multi oameni intr-o zi, decat au ucis toti anarhistii, stangistii si restul demonstrantilor inca din Decembrie 2008 pana in prezent. Sa nu uitam de sutele de persoane ucise la frontierele Greciei si in Egeea, sa nu uitam de zecile de migranti ucisi in sectiile de politie din Grecia, sa nu uitam de anarhistii impuscati si intemnitati de politie. Sa nu uitam ca este vorba despre un protest anticapitalist. Ce au vrut sa demonstreze cei 3, ducandu-se la servici intr-o zi ca aceasta?
De la colapsul Uniunii Sovietice in 1991, Occidentul a ignorat pur si simplu dezastrul care a urmat. Occidentul a dat din umeri in 2005, cand Putin vorbea despre colapsul Uniunii Sovietice ca despre "cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului 20".
In tot acest haos oportunismul a atins noi culmi. Oligarhii "achizitioneaza" proprietati in valoare de miliarde de dolari - proprietati care apartineau tuturor oamenilor in timpul Uniunii Sovietice. Un soi de ţari se ridica - imbratisati de Stat si Biserica.
Violenta si ascensiunea extremei drepte intorc rusi impotriva rusilor in baza unor criterii etnice sau rasiale.
Dependenta de droguri, alcoolismul, suicidul, depresia cuprind un intreg popor care muncea odata pentru un mai bun si mai luminos viitor "comunist". Ce se afla in locul acelui "viitor comunist"?
Filmul prezinta cazul unei fete de la tara, fara tata, care este crescuta de bunica ei - mult prea in varsta, si de mama ei - mult prea ocupata sa atraga marinarii care se opreau in portul langa care acestea trei locuiau. Fata creste cu impresia ca poate indeplini orice dorinta, insa, in momentul in care se muta in Moscova, este nevoita sa faca fata tuturor "inovatiilor" capitaliste: materialism, lifestyle, superficialitate, marketing, alienare, etc.
Un om de afaceri australiano-american numit Rupert Murdoch.Pe scurt, e miliardar, prieten apropiat de-al familiei Bush, propagandist politic prin intermediul imperiului său media (printre care se numără și faimosul canal Fox News, primul canal de televiziune din Statele Unite) și susține activ operațiunile militare ale SUA în întreaga lume. În timpul pregătirilor pentru invazia Irak-ului, 175 de ziare și surse media din întreaga lume, care aparțineau lui Murdoch, au susținut fără pic de ambiguitate, procesul războiului.
De ce să boicotezi Myspace?
Logica e simplă. Cel mai epuizant efort pentru media care își bazează afacerea pe reclame este crearea de conținut. Conținutul rețelei Myspace este creat în proporție de 100% de utilizatori. Dl. Murdoch a cumpărat Myspace pentru suma de 580 de milioane de dolari iar acum se estimează ca valorează de zece ori mai mult. Și asta datorită fiecăruia dintre utilizatorii Myspace...Iar această valoare adăugată nu face decât să întărească puterea și controlul social asupra populațiilor. Și mai trist este să vezi trupe de punk care se declară anti-capitaliste și care susțin că apără pe de o parte alternativele, vânzându-se fără nici o problemă pe Myspace, pe de cealaltă parte, sub o reclamă la o companie aeriană sau la una de telefonie mobilă. Mai rău, din ce în ce mai puțini oameni își pun întrebări în această privință. a devenit foarte repede la modă, făcând multe trupe să ia în considerare opțiunea unui profil pe Myspace chiar dupa prima repetiție. O mașinărie stupidă înțesată cu reclame a devenit vitală, cu susținători ce devin fioroși atunci când îi întrebi ce se află sub cortină. Unii predică DIY-ul dar nu se obosesc nici măcar jumătate de oră pentru a publica un website care să conțină muzica lor și să transmită orice vor lumii. Tipii aia petrec ore întregi scriind piese, versuri, înregistrând, și aduc afară tot ce au în străfundul ființei lor...doar pentru a le arunca înspre toată lumea prin intermediul site-urilor de căcat, pline cu reclame, care aparțin unuia din cele mai mari gunoaie de pe Pământ.. „pentru că e simplu, ușor și aproape toată lumea are unul”. Și „asta e dacă un fascist împuțit se îmbogățește, atât timp cât noi putem avea piesele noastre foarte politice și anti-militariste disponibile pe net”... . Atunci când catalogul de la Dell, sau flyere pentru o bancă, ce evident ar fi sponsorizat concertul, vor fi împărțite la evenimente, cu siguranță va fi cineva care să explice că procesul rămâne subversiv și zdruncină în continuare sistemul...scuze în avans, dar nu suntem convinși.
Câteva răspunsuri pentru argumentele auzite de prea multe ori....
„Myspace este un instrument formidabil”
Și cum se descurcau oamenii înainte de Myspace? Păi, construiau site-uri web ei înșiși cu propriile lor degete și cu propriul creier, își trimiteau unii altora e-mail-uri și totul funcționa foarte bine. Conexiunile și rețelele se organizau și ele în aceeși modalitate. Se inspirau din mișcarea punk, care a susținut mereu abordarea DIY în acțiunile sale. Do It Yourself / realizarea unei pagini web pentru a prezenta o trupă. Oricine poate face asta, sau măcar are vreo cunoștință care știe minimul necesar în materie de sisteme computerizate. Asta necesită (puțin) mai mult efort decât deschiderea unui cont pe Myspace dar ne permite să rămânem independenți.
„E păcat să boicotezi Myspace, din moment ce e o unealtă excelentă și gratuită de comunicare pentru mii de trupe. Mulțumită Myspace, putem asculta și comunica, cu trupe de care nu putem auzi nicăieri altundeva... sau aproape nicăieri”
Greșit. Există încă (din fericire) mii de trupe care nu au cont pe Myspace, sau care nici măcar nu-și doresc unul. Și nimic nu vă împiedică să le descoperiți cu ajutorul oricărui motor de căutare bun, citind fanzine, ascultând emisiuni radio de calitate sau discutând pe forumuri de profil.
„Putem întâlni atât de mulți oameni, mulțumită Myspace”
Serios? Deci nu era vorba doar despre menționarea acelui ”Merci de add”!? Oricine se poate lăuda că are destui prieteni virtuali în scena underground...Dar ce rost are?
”Dacă ne punem întrebări cu privire la Myspace, atunci ar trebui să ne punem întrebări cu privire la întregul lanț: furnizorii de energie, marca computerului etc.” Acest mod de a gândi e greșit. Trebuie separate clar lucrurile pentru care există posibilitatea de alegere și lucrurile pentru care nu există această posibilitate. În multe locuri, în prezent nu există nici o modalitate alternativă de a evita furnizorul național de energie. În mod similar, știți vreo modalitate de a evita fabricanții de calculatoare? Noi nu... E ciudat să pui Myspace-ul la același nivel cu un furnizor de energie, din moment ce acesta din urmă este evident mai vital decât primul.
„Știm că exită multe lucruri de criticat la Myspace, dar...”
Ar trebui păstrat în vedere principiul DIY: - Dacă ceva e cunoscut ca fiind greșit sau criticabil, se va încerca găsirea/propunerea unei alternative.
„Există pe Myspace trupe care sunt foarte implicate!”
Așa și?! Cine are nevoie să alerge după idoli? fie cu bună știință sau din ignoranță...
„Există lupte mai importante decât Myspace-ul”
Definirea priorității acțiunii este o modalitate de continuitate utilizată frecvent de cei care nu fac niciodată nimic în afară de căutatul scuzelor. Trebuie privit totul în ansamblu: cum acționează cineva concret împotriva capitalismului, și a altor surse de exploatare, dacă în permanență își anulează orice luptă, indiferent cât de simplă și de insignifiantă în aparență, ar fi aceasta? „Există lucruri mai importante decât vegetarianismul”, ”Există lucruri mai importante de făcut decât să critici Nike sau McDonalds”, „Lupta pentru sisteme de operare gratuite este ok, dar sunt lupte mai importante” și acum: „Ia și critică Myspace-ul, dar nu ai nimic altceva mai bun de făcut?!”....Fiecare dintre aceste lupte sunt doar abordări diferite ale aceleiași bătălii, îndreptate spre o luptă mai globală și mai constantă. Dacă ar fi să ne conformăm unei toleranțe nelalocul ei precum „Fii ceva mai cool omule, asta nu-i așa important”, tot avântul activismului zilnic s-ar pierde. Noi rupem toată mecanica activismului zilnic – care prin definiție, nu trebuie să fie neapărat remarcabil și să includă cât mai multe lucruri ce par „lipsite de importanță”. În cele din urmă, aceste lucruri se adună într-o luptă comună, la scara ei proprie, dar care măcar există.
Argumentul suprem: „Nu ne mai deranjați, Myspace e doar o unealtă care să conecteze trupele cu oamenii care le ascultă, într-un mod facil și rapid, blablabla....”
Ultimele cuvinte le lăsăm lui Patrick Le Fay, director general executiv al TF1 (televiziunea franceză cea mai urmărită): „În contextul unei afaceri, să fim realiști: în principiu, slujba noastră, spre exemplu slujba TF1, este să ajute Coca-Cola, spre exemplu, să-și vândă produsul (...). Dar activarea percepției unei reclame necesită garanția disponibilității creierului privitorilor. Emisiunile noastre urmăresc să obțină acea disponibilitate: să îl binedispună, să îl relaxeze, să îl pregătească între două reclame. Ceea ce vindem de fapt către Coca-Cola este timp disponibil al creierului uman (...). Nimic nu este mai dificil decât obținerea acestei disponibilități. Acolo se află nevoia de schimbare permanentă. Trebuie să căutăm în permanență programele care funcționează, care urmăresc moda, care navigheză pe trenduri, într-un context în care informația accelerează, se multiplică și devine standardizată.”
O bomba artizanala compusa din canistre de benzina a fost amplasata de catre anarhistii din Thessaloniki la intrarea intr-un sex-shop din orasul lor. Actiunea face parte dintr-un numar mai mare de incendieri care au avut loc in ultimele luni in Grecia. Desi sex-shopurile nu sunt o "tinta clasica" a anarhistilor, acest caz nu este primul din istoria atentatelor cu bomba revendicate de anarhistii din Grecia. Alt sex-shop a fost distrus cu cativa ani in urma, in timpul unei demonstratii de strada.
Pentru a intelege mai clar astfel de actiuni puteti citi Comunicatul pe care acestia l-au lasat pentru a-si justifica interventia. Din pacate, nu exista traduceri ale tuturor Comunicatelor din ultimele luni, insa imediat ce acestea vor fi traduse vor fi postate aici.
"Problema este peste tot. Suntem indignati cand vedem ca tuturor lucrurilor din jurul nostru li se atribuie o valoare in bani, inclusiv noua. Chiar trupurile noastre devin produse pentru consum. Societatea de comert este stabilita pentru totdeauna. Viata se stinge intre umilinta si degradare. Pornind de la notiunea difuza despre autoritate, ce pluteste asupra noastra, managerul a fost inventat pentru placere. Capitalism, industrie de spectacol, figuratia modelelor, subjugarea oamenilor.
Reproducerea sexismului, chiar facuta sistematic, pare minora in fata imbolnavirii generale a societatii, daca ne gandim bine. Patriarhia poate fi considerata o forma foarte veche si simplista a complexului autoritarian, dar nu a incetat sa joace inca un rol in formarea moralitatii lumii autoritare de astazi.
Am atacat sex-shopurile pentru a sublinia rolul pe care il are industria de spectacol sexual in toate cele mentionate mai sus. O industrie relativ noua, dar care nu difera cu mult fata de celelalte. Cu ierarhie si competitivitate, cu profituri uriase si staruri bine platite, dar, care promoveaza bine ascunsa tiranie a constrangerii. In spatele fatadei acestor magazine nu exista niciun fel de libertate sexuala. In spatele acestor fatade ceea ce exista nu e nimic altceva decat concentrarea unei parti mizerabile ale societatii - aceea a placerii contra cost.
In dimineata zilei de Vineri, 13 Noiembrie, am amplasat o bomba artizanala la intrarea in shop-ul apartinand lantului de magazine "Eros", iar in dimineata zilei de Marti, 17 Noiembrie, am facut acelasi lucru la intrarea in sex-shopul "Dreams". Cateva geamuri din apropierea magazinelor s-au spart, iar o masina a fost afectata accidental. Totusi, astfel de lucruri sunt justificate intr-un razboi de guerilla.
Refuzul acestei lumi de exploatare inseamna si refuzul rolurilor sociale date. Constientizarea injustitiei reprezinta inceputul unui razboi.Injectati cu ura marsaluim catre revolutie; catre creatia prin distrugere. Prin actiune antiautoritara pana cand vom vedea societatea eliberata!
Anarhistii pentru intensificarea antagonismului social, "
Anarhistul Alfredo M. Bonanno si camaradul sau, Christos Stratigopulos, au fost arestati in Grecia, dupa ce au spart o banca.
Christos Stratigopulos, in varsta de 46 de ani, a fost arestat si condamnat in Italia la 15 ani de inchisoare, in urma unui caz asemanator, iar, la sfarsitul celor 15 ani s-a intors in Grecia.
Alfredo Maria Bonanno, cunoscutul anarhist insurectionar din Italia, a mai fost arestat in urma unor raiduri ale politiei asupra unor centre anarhiste, fiind condamnat in 2003 sub acuzatia de jaf armat.
In data de 4 octombrie 2009, Alfredo M. Bonanno, in varsta de 72 de ani, a fost arestat sub acuzatia de complicitate in cazul jafului din orasul Trikala, fiind prins in timp ce incerca sa fuga cu o masina.
Lucrarea sa, The Anarchist Tension, poate fi citita in sectiunea TEXTE!
Acesta este un info-blog, unde sunt prezentate stiri, articole si evenimente in general, din Romania si nu numai. Materialele postate au caracter informativ si nu incearca in nici un fel sa incurajeze sau sa incite la activitati imorale. No rights reserved.
Din data de 7 Iunie, restaurantul Barthelonika din centrul orasului Thessaloniki este administrat prin autogestiune, de catre proprii angajati. Totul a inceput cand patronul restaurantului a anuntat muncitorii ca vor fi nevoiti sa faca o pauza de 3 luni, urmand ca in Septembrie sa se decida in privinta continuarii afacerii. Muncitorii au sustinut ca afacerea are profit si ca nu exista niciun motiv pentru a fi suspendata.
