COMUNICATUL FEDERATIEI ANARHISTE DESPRE "STRATEGIA NATIONALA DE APARARE A TARII" SAU OFICIALIZAREA DICTATURII - 23 Iunie 2010, Doftana, Romania

"SNAP bitch, 'cause I got the Power..."

Strategia Nationala de AParare a lui băse

"Fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului reprezinta o alta vulnerabilitate a statului roman".

Oficializarea dictaturii nu poate avea loc spontan, oricat de mult si-ar dori un dictator si oricat de puternic ar fi acesta. Puterea, sub orice forma - chiar si puterea absoluta, sau "excelenta", are nevoie de legitimitate, iar legitimitatea nu se poate declara, aceasta se obtine.

Am asistat la inceputul legitimarii unui astfel de proces inca din campania electorala din Noiembrie 2009 - care apropo, nu s-a incheiat inca. Tendintele dictatoriale emergente in Romania se puteau observa, analiza, combate cu mult inainte ca acestea sa devina ostentative, insa prea multi erau atunci cei care, cu stomacul bortilit, inghiteau inca o data un pumn de pastile demo-liberale si mai cinsteau pentru a nenumarata oara pe cel ce le-a oferit vodka electorala la plastic , acelasi care, mai tarziu, avea sa le ofere moartea - dar fara ambalaj.

Astazi, dictatura se poate vedea cu ochiul liber. Problema nu este cu aceia care se uita in alta parte, nici cu aceia care, orbiti fiind de lumina dictatorului lor, se angajeaza intr-o rezistenta masochista impotriva crizei si a terorismului, impotriva inundatiilor, cutremurelor si a comunistilor (care probabil sunt de vina si pentru acestea din urma), impotriva mogulilor care sfredelesc in inima spiritului critic si anuleaza orice forma de gandire si impotriva coruptilor, evazionistilor si ultragiatorilor, problema este cu aceia care vad si refuza sa actioneze... sau spera!

Refuza... pentru ca oricum nu putem schimba nimic, nu? Pentru ca oricum ei sunt mult prea puternici... pentru ca "au o viata", pentru ca au altceva mai bun de facut... decat sa-si apere viata, de exemplu.

Spera... ca traiesc intr-un stat demo-liberal in care exista domnia legii, institutii si servicii publice si ca toata retorica anarhista cu privire la pericolul pe care Statul il prezinta la adresa societatii in general, si la adresa individului, in particular, este doar produsul unor frustrari, a unei uri nefondate, sau chiar a unor teroristi, comunisti sau ultragiatori. Spera... ca "acolo sus" (unde? unde "acolo sus"?) exista un Dumnezeu care va face dreptate; spera ca... rautatea acestor "domni" si a acestor "doamne" se va intoarce candva impotriva lor. De ce "domni"? Si de ce "doamne"? Pentru ca acesta este nivelul urii sociale din Romania de astazi, acesta este apelativul pe care un bugetar indatorat si flamand il foloseste pentru a se adresa celui care il distruge sistematic si iremediabil: "domnule senator!!!" De mult trebuiau calcate in picioare toate politeturile acestea ale voastre!

Dar "ce-i de facut?", ne replica imediat micii birocrati! Nu stim! Nu suntem Lenin! Nu vrem sa fim Lenin! A renunta la a mai crede in solutii colective reprezinta un prim pas in directia salvarii individuale, concrete! A realiza ca asa cum in fostul regim comunist nu existau comunisti, la fel si astazi in actualul regim democrat nu exista democrati inseamna a incepe sa-ti "ecologizezi" mintea si sa arunci la gunoi "legea" si "legiuitorii"! Nu oare legea este cea care garanteaza taierea salariilor cu 25%? A pensiilor cu...sa zicem 15%? A...etc, etc, etc. cu mult la suta? Nu oare legea este cea care va garanta violarea libertatii de exprimare? Nu cumva intr-un regim democratic, constitutional, electoral, a ajuns Hitler la putere? Nu exista oare o distinctie clara intre legiuitori si "legiuiti"? Ce mai asteptati?

Statul si societatea in Romania sunt ca doua dihanii care se sperie una de alta: statului ii e frica de cetatenii sai, cetatenilor le e frica de statul lor! Mai intai, s-a interzis prin lege insultarea sau lovirea gaborilor si s-a reglementat ca oricine recurge la asemenea acte va fi trimis in puscarie intre 3 luni si 1 an, sau mai mult. Politia declara ca asemenea masuri vor contribui la "siguranta tuturor" si ca "oamenii" se vor simti mai protejati! Cine se vor simti mai protejati? Cu toate acestea, multi nenorociti considerau atunci, si acum, ca o asemenea lege este absolut democratica. "De ce sa-i injuri domle, da ce'i asta?" Evident, nimeni nu a reactionat!

Cateva secunde mai tarziu si Boc anunta intrarea in vigoare a articolului 53 din Constitutie.

ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Oprea latra de la tribuna Parlamentului ca din moment ce atatea state cad in jurul nostru, cum se mai poate intreba cineva daca este justificata, legitima, o asemenea masura? Care state cad? Despre ce vorbim? Romania e izolata de restul lumii! Romania traieste intr-un univers paralel! Nu e de mirare ca are un Guvern paralel cu "vointa poporului"!

Pentru aceeasi siguranta nationala s-au "ieftinit" pensiile, salariile, ajutoarele de somaj, indemnizatiile, subventiile, etc. etc.

Astazi, presa reprezinta o amenintare la adresa statului! Daca presa poate reprezenta o amenintare la adresa unui Stat, atunci nu presa este problema, ci Statul! Insa, aici se comite o dubla eroare! Prima, este credinta in ideea ca presa il critica pe Traian Basescu! A doua, este credinta ca pana in acest punct presa fusese libera, acum nu mai e! Traian Basescu nu ar fi fost ceea ce este astazi fara ajutorul Media, fara ajutorul coruptilor, fara ajutorul mogulilor - in principiu fara ajutorul a tot ceea ce el declara ca este "impotriva"! Cat despre presa libera - aceasta nu poate fi decat o gluma!

Gabori privilegiati, politicieni privilegiati, Stat privilegiat! Plus confundarea Statului cu Traian Basescu! Adevaratele victime ale acestor reglementari nu vor fi trusturile de presa - care, in conformitate cu "deontologia" lor si cu resursele de care dispun, ar fi putut foarte usor sa faca posibil evitarea unor asemenea gesturi; adevaratele victime vom fi noi, nu doar noi anarhistii, ci noi toti cei care ne opunem regimului, cei care si-ar fi dorit sa nu se fi nascut aici, cei care inca isi mai doresc sa nu moara aici!

DACĂ DICTATURA NU E, NIMIC NU E!

GURA! CĂ INTRĂ... BĂSESCU!

GÂŞTELE GĂGĂIE! CETĂŢENI, NU AŢI AJUNS ÎNCĂ LA NIVELUL LOR!

FEDERAŢIA ANARHISTĂ.

UNUI ANARHIST ARESTAT I-A FOST AMPUTAT PICIORUL - 30 Mai 2010, Atena, Grecia

Simos Seisidis este un anarhist arestat pe 4 Mai de Politia din Atena. Simos era vanat de Politie de mai mult timp, fiind suspectat ca ar fi un membru al gruparii de guerilla urbana "Robbers in Black", grup in care actiona si anarhistul Yiannis Dimitrakis, arestat cu ceva timp in urma.

In timpul arestului, Simos a fost impuscat in picior de Politie, fiind grav ranit; de asemenea a fost batut foarte dur in momentul in care a fost prins. Din acea zi, Simos a fost tinut intr-o camera de spital convertita in celula. Conditiile de detentie sunt absolut terifiante, asa cum au fost descrise de familia sa, de camarazii sai si de grupuri precum Reteaua Pentru Drepturi Sociale si Politice: ii este interzis sa vorbeasca la telefon, sa aiba acces la radio sau TV; nu are absolut nicio conexiune cu lumea "externa"; singura persoana care il poate vizita este mama sa; Politia nu lipseste nici macar o secunda de la usa celulei, comitand nenumarate abuzuri (il pozeaza cu telefoanele mobile dupa ce iese de la dus gol si este ajutat de asistentii din spital, nu-l lasa sa doarma, ii tin lumina aprinsa 24/24, inchid geamurile camerei lipsite de aer conditionat, lista este interminabila).

Vineri, 28 Mai a fost anuntat ca starea sa de sanatate se inrautateste intr-un ritm accelerat.

La amiaza, a fost operat pentru a doua oara, iar doctorii isi faceau griji serioase atat pentru recuperarea piciorului lui Simos, dar mai ales pentru mentinerea lui in viata.
Aceasta pentru ca in momentul in care a fost transferat de la spitalul in care era detinut el se afla deja in moarte clinica.

Simos nu a fost spitalizat asa cum ar fi trebuit intr-un salon de urgente, ci intr-o cusca, in care nu are lumina naturala suficienta si nici aer conditionat iar, in timpul zilei, temperatura este foarte ridicata, devenind insuportabila.

Avocatul sau nu a fost lasat sa il viziteze, si de asemenea, nici familia lui nu l-a putut vizita pana vineri dupa amiaza.

Prezenta politiei este masiva, iar in timpul protestelor de vineri, forte speciale ale EKAM - inarmate - patrulau in interiorul spitalului perchezitionand pe absolut oricine considerau ei a fi suspect.

Timp de 4 ani s-a format un mit in jurul numelui sau, si comparand cu alte situatii similare represiunea este acum mai mare ca niciodata, chiar daca pastram vii amintiri precum cele ale "tratamentului" la care a fost supus Savvas Xiros ( presupus membru al Noiembrie 17, care a fost grav ranit si "vizitat" de CIA in timp ce era semi-constient in urma drogurilor administrate).

Din aceste motive intentionam sa monitorizam acest caz cu atentie, insa, Simos a fost operat de urgenta iar medicii au decis sa-i amputeze piciorul. Acum se afla intr-o stare "stabila"....foarte "stabila".

DESPRE NOUA DICTATURA - 26 Mai 2010, Atena, Grecia

When they kick out your front door
How you gonna come?
With your hands on your head
Or on the trigger of your gun...

Totalitarianismul nu vine de fiecare data cu mult zgomot: nu apare intotdeauna odata cu paradele de masini militare lucioase; cu preluarea "cinematografica" a palatelor prezidentiale sau cu discursurile isterice ale unor generali care apar in show-uri televizate. Uneori, lucrurile de acest gen ar putea fi mult mai subtile. Un raid asupra unui spatiu locuit de anarhisti aici, cateva patrule de politie in plus acolo. Si acolo. Si acolo. Si acolo...

Statul democratic, ca orice stat, este in mod inerent violent: despre acest lucru nu trebuie sa ne facem iluzii. Tocmai ce s-a intamplat in ultima vreme in Grecia este extraordinar chiar si din prisma masurile de "ordine" impuse de statul grec. Regimul curent nu si-a rupt niciodata cureaua, cordonul ombilical care il leaga de dictatura pe care se presupune ca a inlocuit-o in 1974 (1989 in cazul Romaniei) - iar o asemenea forta bruta nu a fost niciodata asa de bine mascata in spatele unei fatade democratice. Pe deasupra, un spatiu anarhist a fost evacuat nu odata, ci de doua ori (squatul Zaimi din Atena). Numarul anarhistilor si antiautoritarilor care sunt acum in inchisoare a ajuns la un numar record pentru ultimele decade... Politia "viziteaza" spatii anarhiste, birouri stangiste, pentru a-i impiedica pe cei aflati in interior sa participe la demonstratia grevei generale din 20 Mai. "Actiunea preventiva" a devenit acum lege.

Sub valul subtire al tacerii din media, statul se transforma, discret dar rapid, intr-o structura din ce in ce mai tolitara. O frica despre ce va sa vina? O incercare disperata de a-i tine pe cei mai "subversivi" membri ai populatiei in afara strazilor - aceleasi strazi in care, din cand in cand, au luat nastere toate schimbarile?

Daca este ceva care sa-i sperie cel mai mult, atunci acel lucru este dezobedienta publica in fata legilor lor. Sunt ministrii hartuiti si demonstrantii care ataca politia. Daca ceva ii ingrijoreaza, atunci acel lucru este reprezentat de orice incercare de a sfarma fatada "unitatii nationale": imaginea a sute de mii de oameni care ies in strada nu da asa de bine pe langa mantra de tip "suntem cu totii implicati in aceasta situatie, impreuna vom invinge", in ciuda celor mai disperate incercari a Ministerului Public din Grecia...

...pe strazi atunci: sa ne facem ura publica, sa distrugem orice incercare a totalitarianismului de a ne sechestra vietile mai departe.

...pe strazi atunci: exact acolo unde razboiul social izbucneste, acolo unde fatada unitatii nationale este strivita, acolo unde incepem sa ne luam vietile in propriile maini!

ACTUALIZARE: Mitingul din fata Parlamentului Grec din data de 29 Mai a fost amanat. Pe 27 Mai sindicatele se vor intalni pentru a decide ce masuri vor lua mai departe, iar pe 5 Iunie va avea loc o noua demonstratie.