ERRICO MALATESTA (1853-1932) – Anarhismul propagandistic insurecţional

Errico Malatesta a fost în acelaşi timp şi teoretician şi revoluţionar, deşi nu a lăsat nicio operă completă, fiind preocupat de propagandă. S-a născut în 1853 în apropiere de Napoli, într-o familie burgheză. După realizarea unităţii Italiei, anarhistul Carlo Pisacane, influenţat de ideile proudhoniene, spera în transformarea ţării şi chiar a Europei într-o organizare bazată pe libera asociere, însă acesta a fost ucis în urma unei insurecţii. La doi ani după stabilirea lui Bakunin în Italia, în 1869 se înfiinţează o secţie a Internaţionalei la care aderă şi Malatesta, inspirat fiind de situaţia Comunei din Paris.

In 1872 are loc un congres antiautoritar la Saint-Imier la care vor participa şi Bakunin, şi Malatesta. Decizia este de a organiza o revoluţie pe cale insurecţională, după modelul comunarzilor. Au început o serie de acţiuni care vizau şocarea opiniei publice, precum expediţia din Matese în care “insurgenţii au reuşit să proclame anarhia în câteva sate de munte, abolind proprietatea privată şi taxele şi incendiind câteva arhive.” Activitatea propagandistă a lui Malatesta a avut o amploare considerabilă, acţionând în numeroase ţări, ca România, Elveţia – unde îl întâlneşte pe Piotr Kropotkin, Belgia, Anglia, Egipt – unde a luptat alături de egipteni împotriva coloniştilor britanici, Argentina – înfiinţând un atelier de mecanică, Franţa – unde lansează ziarul Asocierea în care va declara: “Propaganda scrisă, vorbită şi prin fapte împotriva proprietăţii, a guvernelor şi a religiilor; suscitarea spiritului de revoltă în sânul maselor; combaterea parlamentarismului… folosirea tuturor ocaziilor, a tuturor evenimentelor economice, politice, judiciare, pentru ca poporul să intre în posesia bunurilor…” , iar mai târziu susţine o serie de conferinţe în Statele Unite şi în Cuba.

“În ciuda constituţiei sale defavorabile, viaţa lui Malatesta s-a desfăşurat în continuă mişcare. Şi-a petrecut majoritatea timpului căutând situaţii revoluţionare sau fiind forţat să se mute dintr-o ţară în alta pentru a scăpa de mânia autorităţilor.”

Errico Malatesta insistă în articolele sale asupra necesităţii organizării şi propagandei, înfiinţând o serie de reviste anarhiste printre care şi Umanita Nova, care devenise cel mai vândut cotidian de stânga. Dupa ce a observat că grevele nu mai sunt ameninţătoare la adresa oficialităţilor, a participat la o serie de ocupări de fabrici a căror ascensiune trebuia să se producă pe tot cuprinsul Italiei, însă, în urma unor confruntări cu poliţia, a fost arestat. Revoluţia a fost ratată. Italia a cunoscut în schimb o altă ascensiune, dar nu una anarhistă, ci fascistă.
Ideile sale referitoare la organizare sunt printre cele mai influente în cadrul teoriei anarhiste şi resping tezele individualiştilor, care percep eronat organizarea ca fiind o altă formă de autoritate impusă, în timp ce menirea acesteia este doar de a facilita înţelegerea între indivizi. “Malatesta considera că, atunci când anarhiştii se dovedesc incapabili să se grupeze şi să ajungă să se înţeleagă între ei fără intervenţia unei autorităţi superioare, înseamnă că ei nu sunt încă suficient de… anarhişti!” El defineşte anarhia ca fiind “o societate organizată fără autoritate, înţelegând prin autoritate puterea de a se impune voinţa unuia.” De asemenea, este respinsă ideea conform căreia o astfel de societate ar fi dezorganizată sau haotică, nefuncţională. “Dacă Engels declara că organizarea este imposibilă fără autoritate, Malatesta declara că tocmai acel tip de organizare este unicul antidot împotriva autorităţii.”

Mijloacele prin care toţi patronii erau alungaţi, iar Statul urma să fie astfel desfiinţat, presupuneau orchestrarea insurecţiilor, a sabotajului economic, a luptei politice directe care implica folosirea forţei. Exproprierea era primul pas spre înlăturarea exploatării omului de către om. Dispariţia guvernământului nu va însemna, în acelaşi timp, şi dispariţia infracţiunilor şi a crimelor, în schimb acestea se vor diminua întrucât cauza lor socială a dispărut. Indivizii vor fi astfel mult mai responsabili în acţiunile lor şi vor fi mult mai determinaţi să se apere, în lipsa unei autorităţi exterioare, iar “pedeapsa” celor acuzaţi va fi mult mai justă din moment ce întreaga comunitate va decide prin consens ce este de făcut şi cum se pot evita asemenea viitoare cazuri. Dar, “chiar şi violenţa tranzitorie a oamenilor este întotdeauna de preferat violenţei legalizate a Statului, prin judecătorii şi poliţie.”

SE ANUNTA INCA O IARNA INSURECTIONARA - 22 Oct 2010, Atena, Grecia

Inca o demonstratie anarhista a fost organizata in Atena, Volos si Giannena. Cei mai multi dintre manifestanti sunt studenti care protesteaza impotriva masurilor de austeritate si a noilor schimbari din administratiile universitatilor si posibilele dizolvari ale unor departamente/facultati. In Atena mai mult de 2000 de persoane au participat la aceasta demonstratie; majoritatea facultatilor din Universitate se afla sub ocupatie la aceasta ora.

NOI EXPLOZII IN GRECIA - 15 Mai 2010, Atena, Grecia

O BOMBA ARTIZANALA A EXPLODAT IN FATA INCHISORII KORYDALLOS DE LANGA ATENA

Mainstream media a raportat ca o "bomba puternica" a explodat la aproximativ 200 de metri de zidul exterior al inchisorii Korydallos de langa Atena. Cotidianul "Eleftherotypia" si "AlterTV" au primit telefoane de avertisment inainte de producerea exploziei.

TRIBUNALUL DIN THESSALONIKI A FOST ATACAT CU BOMBA

O bomba artizanala a explodat in interiorul Tribunalului din Thessaloniki. Au fost date telefoane de avertisment cu 20 de minute inainte de producerea exploziei. Cu toate acestea, zona nu a fost evacuata corespunzator, o persoana fiind ranita usor.

CEA MAI MARE DEMONSTRATIE COMUNISTA

In primul rand, trebuie sa specificam clar (daca mai este nevoie) ca Federatia Anarhista nu simpatizeaza Partidul Comunist din Grecia (KKE). Dar, chiar daca suntem anarhisti, tinem sa amintim ce s-a intamplat pe 15 Mai in Atena.

Aceasta ar fi una dintre cele mai mari demonstratii comuniste din istoria recenta, cu un numar de peste 80.000 de manifestanti care au protestat impotriva FMI si a Guvernului. Totusi, media din Grecia nu a transmis nicio stire despre acest eveniment. Fotografia de mai jos nu a aparut in niciun trust media din Grecia.

Partidul Comunist, este plasat acum de Media in aceeasi tabara cu anarhistii si cu stangistii extra-parlamentari, intrucat atenteaza la distrugerea atat de mult doritei "unitati nationale", ultimul as din mana guvernamantului care incearca sa urgenteze programul FMI.

VIDEO:

REMEMBER REMEMBER THE 6TH OF DECEMBER - 3 dec 2009, Atena, Grecia

Numeroase grupuri de tineri au cerut zilele acestea ca Facultatea de Drept din Atena sa ramana deschisa in timpul protestelor din zilele urmatoare, care vor fi organizate pentru a le reaminti tuturor ziua de 6 Decembrie 2008, in care un anarhist in varsta de 15 ani, Alexis, a fost impuscat de politie in strada. Desi administratia facultatii nu doreste acest lucru, cativa profesori au declarat ca "studentii ne vor face viata un iad daca nu le vom indeplini aceasta cerinta".

In Exarhia, localnicii si-au anuntat intentia de a protesta impotriva politiei care a facut o serie de abuzuri in ultima perioada, intervenind violent in cazuri in care nu era nevoie de violenta si arestand persoane care nu trebuiau sa fie arestate.

In portul Iraklio, din Creta, a fost furat un bancomat, in care s-a declarat ca erau 90.000 de euro.

O serie de proteste ale muncitorilor au fost organizate in aceasta perioada: o greva de 24 de ore a doctorilor pe 30 Noiembrie, un protest al asistentelor medicale, o greva de 24 de ore a angajatilor din serviciile de telecomunicatii ca protest fata de cele 200 de "concedieri voluntare", o greva de 48 de ore a arheologilor care cer plata tuturor salariilor, o greva de 24 de ore a muncitorilor din industria de otel, un blocaj al drumului national Egnatia de catre fermieri, care cer fixarea unui pret minim universal pentru produsele lor.

In Salonica au avut loc o serie de demonstratii de strada impotriva atacului cu bomba asupra unui Centru Social - atac revendicat de gruparile fasciste paramilitare, si o serie de atacuri cu sticle incendiare asupra caselor unor politisti, ale unor magistrati si ale unor patroni de trusturi media - atacuri revendicate de o grupare stangista de guerilla urbana.

In zona Petralona, din Atena au avut loc demonstratii de strada impotriva atacului cu bomba asupra casei unui membru al Partidului Muncitorilor Revolutionari.

In Kaisariani, o suburbie din Estul Atenei, au avut loc atacuri cu sticle incendiare asupra unui Centru Comercial, in special asupra sediilor bancare.

Facultatea de Economie din Atena a fost inchisa, pentru a nu fi ocupata iar de demonstranti, asa cum a fost ocupata in timpul insurectiei de anul trecut. Pretextul a fost acela al aparitiei unui "focar de gripa porcina" in universitate.Bineinteles, trupele de politie MAT au sosit imediat dupa anuntul inchiderii Facultatii pentru a nu lasa pe nimeni sa intre. Cu toate acestea, un grup de 50 de studenti a reusit sa se baricadeze inauntru si asteapta acum sa li se alature mai multi activisti.

Intre timp, in Thessaloniki, Facultatea de Teatru - un important centru strategic al insurectiei din decembrie 2008 - a fost ocupata de un grup foarte numeros de persoane.

AL PATRULEA RAZBOI MONDIAL

"Arise, revolt, attack, expropriate, strike! Strike without pity, for there comes a point where revenge takes on the necessity and the awesomeness of justice and hastens its triumph." Luigi Galleani

Un documentar despre lupta impotriva terorismului de stat, in diferite tari de pe glob. Motivatiile anarhistilor si ale cocktailurilor molotov! De ce masele se revolta? Iar cand acest lucru se intampla, intotdeauna se intampla violent!

INSURECTIA DIN GRECIA, DECEMBRIE 2008

A 28 minutes short movie-presentation of the insurrection of December 2008 in Greece through the words and actions of people that took part in it. The video was created in Thessaloniki in January 2009 and its first presentation took place before an open discussion-review of the insurrection in the squatted public library of Ano Poli.



Grecia: Posibilitatea asaltării paradisului

Sunt zile și nopți, orașe și persoane, și sub toate astea, un război permanent.

„prima lumină a zorilor vine din cel mai profund întuneric”

Până Sâmbătă noapte, 6 Decembrie 2008, puteam spune „până aici, totul bine”, privind pe fiecare dintre noi cum cade în deșertul sistemului capitalist.
Apoi s-a produs ruptura și o nebunie distrugătoare a cuprins mare parte a tineretului acestei țări.

La început, au vorbit acțiunile, la fel ca în multe alte cazuri de-a lungul istoriei. La început, a vorbit arma unui polițist, strigând în cel mai brutal mod toate tipurile de detestare a vieții de către autoritate.
Imediat dupa s-a vărsat sângele unui adolescent, un alt țipăt a fost imediat transmis din Exarchia spre centrul economic al metropolei și spre alte orașe mari...
Un țipăt articulat de ferestre sparte și flăcări, ce transformau băncile și mall-urile într-un nor de furie care cerea răzbunare.

Polițiști – Porci – Criminali

În spatele baricadelor, nu mai suntem singuri, iubim, urâm, împărțim.

Băieți lângă fete și fete lângă băieți. Băieții blestemați, fetele damnate, visătorii, copiii pierduți...

Până ieri fusesem invizibili, izolați într-un exil interior, în suferință, retrași, cu o disperare mocnită, pierduți în singurătatea și mizeria vieții de zi cu zi.
Prizonieri ai cuștii rutinei.
Suntem aici....

ACȚIUNEA ÎNLOCUIEȘTE LACRIMILE!
Declarația „RezPublica” a comitetului deschis al înfuriaților din Atena

Oraș în flăcări, o floare care înflorește....

Pe măsură ce trec zilele,

Ura crește.

„Moartea tragică a unui copil este folosită de unii pentru a servi propriilor lor aspirații destructive.”
Declarația ministrului de interne Prokopis Pavlopoulos

De ce ardem? De ce distrugem?
Pentru că suntem mărfuri....Și nu ne place deloc.
Dintr-un mail trimis spațiul ocupat ASOEE

Fantoma libertății vine mereu cu cuțitul între dinți
Declarația Grupului Suprarealist din Atena

Împușcarea în carne este punctul culminant al opresiunii sociale
Toate pietrele scoase din trotuare și aruncare în scuturile polițiștilor sau în vitrinele templelor mărfurilor; toate sticlele înflăcărate ce desenau traiectorii pe cerul nopții, toate baricadele ridicate pe străzile orașului, separând zonele noastre de ale lor; toate tomberoanele pline cu gunoiul unei societăți consumeriste, pe care flăcările revoltei le-au transformat din nimic în ceva; toții pumii ridicați sub lumina lunii; acestea sunt armele ce dau puterea reală și organică nu doar rezistenței ci și libertății. Este acest sentiment de libertate pe care merită să pariezi, aceste momente: senzația dimineților uitate ale copilăriei noastre, când totul se poate întâmpla, pentru că noi, ca ființe umane creative, care s-au trezit, și nu viitoarele mașini-umane productive subordonate, ucenicul, muncitorul alienat, proprietarul privat, omul de familie. Este senzația de confruntare a inamicilor libertății – fără a ne mai fi frică de ei. Deci, oricine vrea să continue să-și vadă de treaba lui, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, are motive serioase să fie alarmat. Fantoma libertății vine mereu cu cuțitul între dinți, cu dispoziția violentă de a rupe orice lanț care reduce viața la o mizerabilă repetare utilă relațiilor sociale dominante la auto-reproducție. De Sâmbătă 6 Decembrie, nici un oraș din această țară nu mai funcționează normal: nici o terapie prin cumpărături, nici un drum liber pe care să ajungem la locurile de muncă, nici o știre despre următoarele inițiative de refacere ale guvernului, fără zapping lipsit de griji printre show-uri tv de lifestyle, fără plimbări nocturne cu mașina prin piața Syntagma, și așa mai departe.
Aceste zile și nopți nu aparțin proprietarilor de magazine, comentatorilor TV, miniștrilor și polițiștilor.
Aceste nopți și zile sunt ale lui Alexis!

Nu, nu am studiat. Nici nu am energia să scriu. Aceleași lucruri mi se învârt în cap de mai mai mult de 24 de ore. Alexandros Grigoropoulos, 15 ani. Exarchia era blocată. Fetele erau încă acolo. Și eu nu eram cu ele. De ce nu eram cu ele? Siguranța mea stă acum în mâinile prietenilor mei și celor pe care îi consider familie. De ce ne vor morți?

VREM O LUME MAI BUNĂ.
AJUTAȚI-NE.

Nu suntem teroriști, „revoluționari cu glugi”, „știutul neștiut”.
SUNTEM COPII VOȘTRII.
Acei știuți neștiuți...

Noi facem vise – nu ne omorâți visele.
Noi facem un salt – nu ne opriți.

Scrisoare pentru media de la prietenii lui Alexis

Numărul de cuvinte și propoziții..... nelimitat.

Nu, nu se vor da note.

ÎNCHIDE-ȚI TELEVIZORUL
Dacă nu poți să-l distrugi.
Copii de pe străzi, prietenii lui Alexis și ai oricărui Alexis

Și până am împlinit 18 ani, au crezut că sunt de partea lor. Comportament excelent, note excelente, certificate de limbi străine. Toate astea îi fac să te numească o „fată cuminte”, ceea ce înseamnă că vei merge la un colegiu de renume și vei avea o slujba bună, vei întemeia o familie drăguță și vei fi un individ iubitor de pace; sâmbăta vei merge la supermarket iar duminica la o plimbare la țară. Și-au săpat propriul mormânt. Mi-a trebuit o mare palmă ca sa mă trezesc. Și iat-o. Îmi pare rău dragii mei, dar mă veți găsi împotriva voastră din nou, am doar 1.70 înălțime și 55 de kg, dar nu aveți nici cea mai vagă idee cu privire la ce sunt în stare să fac.
- O studentă cuminte

Acum e rândul străzii să vorbească:
Sunetul asurzitor pe care l-am auzit este pentru cei 18 ani de violență, represiune, exploatare și umilire.
Aceste zile sunt și ale noastre.

Aceste zile sunt pentru prețul pe care trebuie să-l plătim doar pentru a exista, pentru a respira.
Sunt pentru toate acele momente când strângem din dinți, pentru insultele pe care le îndurăm, pentru înfrângerile de care suntem acuzați.
Sunt pentru toate acele dăți când nu am reacționat chiar dacă aveam toate motivele din lume să facem asta.
Sunt pentru toate momentele când am reacționat și am fost singuri pentru că morțile noastre și furiile noastre nu s-au potrivit cu formele pre-existente, nu au adus voturi, nu s-au vandut în prime-time la tv.

Aceste zile aparțin marginalizaților, exclușilor, oamenilor cu nume complicate și povești necunoscute.
Aparțin tuturor celor care mor în fiecare zi în Marea Egee sau în râul Evros, tuturor celor omorâți la granițe sau pe o stradă centrală din Atena; aparțin romilor din Zefyri, și dependenților de droguri din Eksarhia.
Aceste zile aparțin copiilor de pe strada Mesollogiou, neintegraților, studenților imposibil de controlat.
Mulțumită lui Alexis, aceste zile ne aparțin tuturor.

18 ani de furie mocnită sunt prea mulți.

Pe străzi, pentru solidaritate și demnitate!
Grup de migranți albanezi

Pentru mine, un om de culoare, libertatea mea se sfârșește la pragul apartamentului meu.
Și chem tineretul grec care ține la egalitatea oamenilor și la drepturile omului.
Din acest motiv, mă alătur vouă în lupta voastră nobilă pentru că știm că sunteți conștienți că poliția ne împinge în colțurile fiecărei străzi, în fața stațiilor de autobuz, la metrou și chiar în fața propriilor case.
Frații negri, spațiul ocupat ASOEE

Demonstranții ar putea să fure din supermarket-uri timp de 100 de ani și tot n-ar reuși să recupereze nici măcar jumătate din ce le-a fost furat la muncă, la școală, într-o existență lipsită de sens.
Flyer intitulat „Sometimes” scris în Atena insurecționară

A da foc unui magazin universal și a-i distruge mărfurile arată superioritatea oamenilor în fața mărfurilor.
Este un moment de adevăr în lumea falsă a consumului ierarhic.
Este momentul uman de răzbunare împotriva unei lumi ce reduce oamenii la statutul de mărfuri.
„Situation of revolt”, relatare a insurecției din Decembrie, de „saw mill the golden hand”

Indivizii își descoperă și își împlinesc dorințele în joacă, în sărbătoarea insurecției. Insurgenții fură, oferă și se bucură de fructele generozității altora, creând o comunitate de mutualism ofertant generalizat. În momentul atacului, insurgenții caută răsuflarea caldă a camarazilor lor pentru a putea ochi mai bine. În momentul retragerii, caută o mână prietenoasă sau o îmbrățișare pentru a se simți mai puternici. În timpul unei adunări, caută un zâmbet trecător care să-i încurajeze să-și exprime gândurile fără inhibiții. Ei se găsesc și se împlinesc pe sine în comunitatea insurecționară, bazată pe principiile solidarității, mutualismului și cooperării conștiente. Acolo află că fericirea personală există doar atunci când e împărțită.

În cele din urmă, totul începe acum.
Pentru că nu suntem doar producătorii bogăției sociale, ci bogația socială însăși.
Suntem cei ce susțin coerența societății și îi asigură viabilitatea.
Și suntem mai periculoși ca niciodată, pe măsură ce devenim din ce în ce mai conștienți de puterea pe care o avem.
Colegi, muncitori temporari din spațiul ocupat ASOEE

„Ei ne distrug viețile; noi vom distruge totul, pentru a ne lua viețile înapoi în propriile mâini”
„Lăsa-ți microbul libertății să infecteze orașul”

O fantomă bântuie orașul ars: greva salbatica generală nelimitată
Flyer intitulat ”Up against the wall motherfuckers! We come for what is ours!” de malaria

Noi, muncitori manuali, angajați, șomeri, muncitori temporari, locali sau migranți....iarași a trebuit să plecăm de la servici și să lăsăm obligațiile zilnice pentru a merge în stradă, împreună cu elevi, studenți și alți proletari aflați în luptă...am decis să ocupăm clădirea GSEE...și să o transformăm într-un spațiu de exprimare liberă și un punct de întâlnire pentru muncitori....pentru a distruge mitul creat de media conform căruia muncitorii sunt absenți din conflicte....pentru a critica și dezvălui rolul birocrației sindicatelor în subminarea insurecției - și nu doar acolo....pentru a propaga ideea auto-organizării și solidarității la locurile de muncă

În dimineața asta, Panagopoulos a anunțat că nu suntem muncitori, pentru că muncitorii sunt la muncă. Asta arată, printre altele, care este „slujba” lui Panagopoulos.
„Slujba” lui Panagopoulos este să țină muncitorii la lucru și să facă tot posibilul ca muncitorii să fie la lucru și doar acolo.
-doi proletari înfuriați din eliberatul GSEE

Denunțăm pe oricine încearcă să ne terorizeze și să ne convingă că apărarea unor proprietăți e mai presus de viața și demnitatea umană; în plus, aceste proprietăți au fost create de muncitori temporari, forță de muncă neplătită și ilegală și forță de muncă în surplus; aceste proprietăți nu au fost distruse în timpul unor atacuri simbolice asupra băncilor și clădirilor publice. Dacă cuiva chiar îi pasă de asistenții din magazine, ar trebui să le mărească salariile mizere, ar trebui să afle ce sunt timbrele de venit și să creeze condiții și ore de muncă umane.
Inițiativa autonomă a asistenților de magazin Larisa

Să ne răzbunăm, nu doar pentru moartea lui Alexis, ci și pentru miile de ore ce ne-au fost furate le servici, pentru miile de momente în care ne-am simțit umiliți în biroul șefului, pentru miile de momente in care ne-am inghitit mânia impotriva unui client împuțit! Pentru visele noastre ccare au devenit reclame; pentru ideile noastre care au devenit linii guvernamentale și voturi; pentru viața noastră în continuă înrăutățire; pentru noi înșine; pentru că vedem cum încet încet devenim umbre ale unei vieți zilnice care se repetă. Acționăm cu toții, din toate motivele! Pentru că refuzăm să devenim umbre! Pentru că suntem nervoși! Pentru că vrem să schimbăm totul!

VIOLENȚA înseamnă să muncești 40 de ani, pe salarii de mizerie, și întrebându-te dacă vei fi pensionat vreodată....
VIOLENȚA înseamnă garanțiile statului, jefuirea fondurilor de pensii și frauda bursei de valori....
VIOLENȚA înseamnă să fii forțat să iei împrumuturi pentru casă pe care în cele din urmă le returnezi ca și cum ar fi aur...
VIOLENȚA înseamnă dreptul conducerii de a te da afară oricând vrea...
VIOLENȚA înseamnă șomaj, angajare temporară, salariu de 700 de euro cu sau fără asigurare socială...

VIOLENȚA înseamnă „accidentele” de muncă, cauzate de faptul că patronii reduc costurile pentru siguranța angajaților lor....
VIOLENȚA înseamnă consumul drogurilor psihoactive și a vitaminelor pentru a putea rezista orelor de muncă epuizante....
VIOLENȚA înseamnă să fii imigrant, să trăiești cu frica deportării și să experimentezi o nesiguranță constantă...
VIOLENȚĂ înseamnă să fii muncitor salariat, casnică și mamă în același timp.....
VIOLENȚA înseamnă să fii hărțuit la servici și să ți se spună „Zâmbește! Ce-i așa de greu?”
- Flyer al primăriei eliberate a lui Agios Dimitrios
Zece zile după și pe fundalul a zeci de arestări în toată țara, au avut loc proteste în suburbii și în cartiere, în special în Atena dar și în alte orașe.

Oamenii caută să se întâlnească, să vorbească și să acționeze; caută să conecteze experiențele lor de zicu zi de exploatare și alienare cu ceea ce a avut loc în ultimele zile (și încă are loc) în centrele orașelor.
-flyer ce cheamă la o adunare populară deschisă, la inițiativa locuitorilor din Ano Poli, Tesalonik

Ceea ce ne dorim începe cu un „nu”
Asta e singurul motiv pe care cineva îl are pentru a se trezi dimineața.
Asta poartă de asemenea alegerea de a ne înarma și de a ataca ordinea care ne sugrumă pe toți: posibilitatea începerii unei practici excesive a libertății
Moartea este negată de viață.

Chiar dacă ne retragem sub presiunea nemernicilor (para) guvernamentali și datorită insuficienței baricadelor, știm cu toții că nimic din viețile noastre nu va mai fi vreodată la fel
-flyer intitulat „We destroy the present because we come from the future” de proletari din spațiul ocupat ASOEE

În timpul acestor zile, am fost cu toții vii, vorbin cu oameni în viață....cineva de printre flăcări și gaze a zis-o: „Doar de ar dura pentru totdeauna”

Atunci când conflicte vor avea loc pe străzi întunecoase datorită grevei muncitorilor din industria electricității, atunci când vor avea loc conflicte printre tone de gunoi ne-ridicat, atunci când autobuze vor bloca străzi pentru a împiedica poliția să treacă, atunci când profesorul grevist va aprinde cocktailul molotov al studentului revoluționar, atunci vom putea spune: nenorociților! Zilele societății noastre se apropie de sfârșit, i-am cântărit plăcerile și drepturile și le-am găsit ca fiind insuficiente și astăzi asta nu e doar o fantezie, ci o posibilitate concretă pentru fiecare dintre noi: posibilitatea de a acționa concret asupra concretului, posibilitatea de a asalta paradisul.