Inainte de a subestima anarhismul, si de a ajunge la concluziile cat mai populare ce arunca asupra anarhismului ori imaginea unei utopii, a unei fantezii ori imaginea unui haos generalizat, un individ care are bun simt in ceea ce priveste cultura sa generala si care nu vrea sa cada in capcana prejudecatilor mai sus mentionate, ar trebui sa examineze atent atat ceea ce spun anarhistii despre anarhism, cat si ceea ce spun comunistii, fascistii, parlamentaristii, preotii samd despre anarhism. Cu alte cuvinte, cel mai indicat ar fi sa vada atat argumentele sustinatorilor anarhismului cat si argumentele aduse impotriva anarhismului.
O parte semnificativa a argumentelor anarhistilor despre anarhie se poate gasi pe acest blog, la rubrica ISTORIA ANARHISMULUI, dar si in celelalte articole si materiale.
Asa ca, nu trebuie sa reformulez inca odata teza noastra despre anarhism aici, ci va voi expune definitia anarhismului dintr-un respectabil dictionar politic. Este vorba despre Enciclopedia Blackwell a Gandirii Politice, enciclopedie recomandata in toate facultatile de Stiinta Politica din tara si din lume.
Asadar, conform acestei enciclopedii, "Miezul anarhismului rezida in ideea ca societatea poate si trebuie sa fie organizata fara autoritatea coercitiva a statului.Anarhistii nu obiecteaza neaparat la orice fel de autoritate: majoritatea lor ar recunoaste autoritatea specialistilor - de pilda a oamenilor de stiinta sau a medicilor - in domeniile ce tin de competenta lor, iar multi ar recunoaste si autoritatea morala a deciziilor colective luate pe o cale cu adevarat democratica. Criticile lor vizeaza doar autoritatea asumata de indivizi care nu au nicio indreptatire sa o revendice, tinzand sa-si subordoneze ansamblul existentei umane, si, mai presus de toate, autoritatea care vrea sa impuna norme prin constrangere. Functiile statului, ca de pilda, protectia persoanelor, ar fi indeplinite in absenta statului, de catre particulari sau de catre comunitatile locale. Anarhismul preconizeaza o societate in care libertatea personala sa fie maxima, in care bunurile materiale sa fie distribuite echitabil, iar obligatiile comune sa fie realizate prin buna intelegere."*
* David Miller, Enciclopedia Blackwell a Gandirii Politice, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006, pag. 30
