TREABA LOR E SI TREABA NOASTRA

~ articol tradus de pe http://london.indymedia.org/articles/5456 ~

Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Google?", o sa raspunda fara ezitare ca "se ocupa cu cautarile pe internet". Google este vazuta in cea mai mare parte ca fiind o companie de cautare. Ne da noua, publicului, servicii de cautare pe internet gratuite, din preaplinul inimii sale corporatiste. Ne da in acelasi timp si o multime de alte servicii: Gmail, Youtube, Gtalk si sistemul de operare pentru telefoane mobile Android, care a devenit recent cel mai utilizat sistem de operare pentru celulare din America de Nord. Si face toate aceste lucruri gratuit, uneori chiar suferind o pierdere financiara - conform unor estimari, Youtube pierde cate un dolar de fiecare data cand este vizionat un videoclip. Ce corporatie draguta! Furnizeaza toate serviciile astea minunate pentru noi, iar noi nu ii dam nici un ban! N-ar fi dragut daca toate companiile globale ar fi atat de "Ne-Rele"?

Google nu este o companie de cautare.

Este una din cele mai mari companii de publicitate din lume, iar afacerile sale privesc urmarirea si tinerea sub supraveghere a utilizatorilor sai. Face acest lucru prin intermediul mai multor platforme, astfel incat sa va poata vinde pe voi, utilizatorii lor, altor corporatii pentru publicitate directa. Face asta in acelasi mod in care canalele de televiziune corporatiste, revistele sau ziarele vand audientele lor companiilor de publicitate.

Cu toate astea, datorita noilor tehnologii implicate, Google te urmareste nu doar ca parte din masa ci si ca individ. Face acest lucru analizandu-ti cautarile pe internet, analizand ce spui in email-uri (Gmail), ce spui in sistemele de chat (Gtalk), si la ce videoclipuri online te uiti (Youtube). Poate sa urmareasca unde te duci prin intermediul telefonului tau (Android), sau unde planuiesti sa mergi (Google Streetview si Google Maps). Te poate urmari de asemenea si cand vizitezi website-uri ce aparent sunt non-Google, prin intermediul retelelor de publicitate online pay-per-click. Si cel mai important, se afla intr-o pozitie in care poate sa lege toate aceste informatii dispersate, mai ales daca te conectezi la serviciile Google folosind facilitatea de conectare unica. Ca rezultat al misiunii sale corporatiste (aceea de a genera venit din publicitate), Google se pare ca a construit cel mai dezvoltat sistem de supraveghere din istorie.

Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Facebook?", va raspunde fara ezitare, cu "retelele sociale". Cu toate astea, conectarea oamenilor unii cu ceilalti, permitandu-le sa impartaseasca informatii unii cu ceilalti si asigurandu-se ca n-o sa piarda marea petrecere care se apropie vinerea asta, nu produce nici un ban pentru nimeni. Facebook e in aceeasi afacere ca si Google.

Facebook nu e o companie de retele sociale.

Desi a avut mult mai putin succes in vinderea utilizatorilor sai catre alte corporatii in scopuri publicitare, in ultimul an, Facebook a reusit in sfarsit sa devina profitabila. Asa ca face toate lucrurile rele pe care le face si Google. Marea problema suplimentara pentru utilizatorii Facebook, despre care nimeni nu pare sa vorbeasca, este faptul ca desi retelele sociale sunt efemere, bazele de date sunt permanente. Va amintiti de Myspace? La 4 ani dupa ce a luat cu asalt lumea virtuala, Myspace se afla intr-o cadere continua, cu scaderi grave ale numarului de utilizatori si cu probleme serioase la nivelul managementului superior. Nimeni nu stie exact unde se duc retelele sociale atunci cand mor, dar mai mult ca sigur Rupert Murdoch, cel care detine Myspace, n-o sa se preocupe prea mult de aspectele etice cu privire la toate acele date. In cele din urma, ii apartin. Utilizatorii sai i-au dat lui drepturile asupra datelor lor atunci cand au bifat casuta si s-au logat pentru prima data.

Peste cativa ani, Facebook va fi in aceeasi sittuatie ca Myspace, pe masura ce utilizatorii sai parasesc platforma in favoarea uneia mai noi. In acest context, modelul "securitatii" Facebook este de fapt o mare problema pentru utilizatorii sai, pentru ca acestia nu detin si nu au nici un fel de control efectiv asupra datelor pe care le-au generat. Din punct de vedere psihologic, pentru ca trebuie sa te loghezi pentru a accesa toate barfele din mesajele "private", ai o oarecare impresie de siguranta. Daca da faliment, sau e vanduta altor companii care vor sa faca un ban rapid, ce se va intampla cu toate informatiile acumulate? Nu e greu de imaginat ca datele for fi vandute si multiplicate de nenumarate ori. La un moment dat e posibil ca fiecare mic detaliu pe care utilizatorii l-au mentionat, fiecare moment vulnerabil descris in mediul sau "sigur" sa fie expus public.

Indiferent de ce probleme viitoare ii asteapta pe utilizatori, afacerea Facebook este in mare parte aceeasi cu cea a Google: producerea de profit de pe urma publicitatii obtinute prin intermediul supravegherii individuale in masa.

Acest model de afacere bazat pe supraveghere nu este ceva limitat doar la aceste doua corporatii; ele sunt doar cele mai vizibile. Generarea de profit prin supraveghere este de asemenea metoda principala de acumulare de capital din spatele Yahoo!, Blogger, Digg, sau orice alt serviciu corporatist "gratuit", si intr-o mai mica masura Microsoft (care inca vinde niste produse pe langa faptul ca este o companie de supraveghere). Este singurul motiv din care corporatiile furnizeaza bugete imense de dezvoltare de software si infrastructura pentru uz public, fara a te taxa pentru vreun bun sau serviciu. Ei fac bani, doar ca nu ii obtin direct de la utilizatorii lor. Sunt "gratuite" la fel cum televiziunea comerciala este "gratuita". Sunt atat de gratuite cat le permite un grup de directori de publicitate sa fie.

Lasarea puterii de decizie politica si de supraveghere in mainile unor corporatii private ce nu pot fi trase la raspundere este un lucru grav pentru societate in general. Probabil majoritatea discursurilor care trec acum drept "discursuri politice", atat publice cat si private, sunt mediate prin retele si software-uri. Fara sa se opreasca sa se gandeasca putin, umanitatea a dat o mare parte din viata sa comuna si din puterea sa auto-gestionata in mainile unui grup de tocilari capitalisti si directori de marketing. Privind inapoi, explozia de discursuri politice si actiuni online a fost depasita doar de viteza cu care toate acestea au fost privatizate.

Asta inseamna o multime de vesti proaste daca este activist politic, pentru ca activistii ocazional iau parte la actiuni ce nu se plaseaza strict in limitele legii. Daca nu esti unul din putinii privilegiati ai caror forma principala de actiune politica este sa fie arestati pentru "a-si sublinia cauza", nu e cea mai buna idee sa dai politiei acces la detaliile activitatilor tale ilegale, fie inainte sau dupa ce au avut loc. Nu-i bine sa dai de buna-voie nici un fel de informatii politiei daca poti evita acest lucru. Astfel, ar putea fi interesant de observat ca unul din cele mai ocupate departamente in orice corporatie de pe internet este cel care se ocupa cu cererile legale de informatii realizate de politie. Acest aspect al companiilor de pe internet a devenit asa o povara incat cel putin o corporatie din SUA a facut aceasta functie automata. Conform lui Eben Moglen, de la Software Freedom Law Centre:

Ai un telefon mobil si ai o companie furnizoare de servicii de telefonie mobila iar daca aceasta companie se numeste Sprint atunci iti putem spune ca de cateva milioane de ori, anul trecut, cineva care are o carte de identitate de politist in buzunar a intrat pe site-ul Sprint si a cerut localizarea in timp real a cuiva care foloseste un anumit numar de telefon iar aceasta informatie i-a fost pusa la dispozitie. De cateva milioane de ori. Pur si simplu. Stim acest lucru pentru ca Sprint recunoaste ca are un website unde oricine detine o carte de identitate de politist poate intra si afla locatia in timp real a oricui detine un telefon Sprint. Nu stim daca acest lucru este valabil si pentru ATT si Verizon pentru ca ei nu ne-au spus asa ceva.

Dar asta e singurul motiv din care nu stim, pentru ca nu ne-au spus ei. Acesta e un serviciu la care te gandesti ca la ceva obisnuit - telefonia. Dar ceea ce primesti impreuna cu serviciul obisnuit de telefonie contine si ceva despre care nu ti se spune, cum ar fi spionatul. Asta nu e un serviciu pentru tine, dar e un serviciu...si il primesti gratuit impreuna cu contractul de servicii pentru telefonie. Primesti gratuit serviciul de publicitate impreuna cu contul de Gmail ceea ce inseamna bineinteles ca exista un alt serviciu in spate care este de fapt, analiza semantica a email-urilor tale. Inca n-am reusit sa inteleg de ce ar vrea cineva asa ceva. Inca nu inteleg de ce foloseste cineva asa ceva, dar se pare sunt destui cei care o folosesc.

Si primesti serviciul de email gratuit si ceva loc pentru arhiva care valoreaza exact un penny si jumatate conform pretului curent al inmagazinarii si primesti si spionarea non-stop. Si toate acestea, pe gratis.

Cumva asemanator cu camerele de supraveghere cu circuit inchis auto-instalate, acest nivel de supraveghere e cel care duce la prinderea indivizilor, dar in cazul "activistilor" ocazionali, care nu au nici un fel de scopuri politice apasatoare, cam la asta se reduce problema.

E mai rau insa pentru anarhisti, pentru ca daca esti anarhist crezi cel putin in capacitatea noastra de a actiona colectiv pentru schimbarea sociala si in capacitatea oamenilor obisnuiti de a se organiza spre castigarea unui viitor liber. Cu toate astea, toate societatile au mecanisme pentru mentinerea stabilitatii sociale. Orice organizatie care este cat de cat serioasa cu privire la schimbarea structurilor politice si economice de baza se confrunta imediat cu puterea propriului nostru mecanism de stabilizare: violenta statului, care are nevoie de informatii precise pentru a putea functiona intr-un mod direct si relativ curat. Informatia este cea care permite politiei sa ridice anumiti oameni din multime. Metaforic si literal vorbind, este diferenta dintre atacurile asupra catorva oameni si bataile asupra miilor de oameni, care ar putea duce la un raspuns. Este o componenta esentiala in pastrarea stabilitatii sociale - de cel mai rau tip.

Singuri, suntem slabi. Dupa cum spune vechiul cantec, "ce forta pe pamant poate fi mai slaba decat sensibila putere a unuia singur?". Asa ca majoritatea victoriilor pe care reusim sa le obtinem vin din organizatiile noastre, pe care le putem poate caracteriza ca fiind "rapide§ sau "incete". Cele "incete" sunt fixe si permanente. Cele rapide se formeaza pe loc, indeplinesc o anumita sarcina, apoi se dizolva, reformandu-se dupa cum e necesar de-a lungul oricaror linii de afiliere sunt convenabile din punct de vedere tactic. Oricare ar fi meritele relative ale fiecarei modalitati de operare, este in mod sigur clar ca internetul a fost un factor de facilitare in ambele situatii. Ceea ce ne aduce la esenta acestui eseu.

Oamenii folosesc in mod obisnuit adrese de email de genul hotmail, yahoo sau gmail pentru tot felul de organizari politice, iar sistemele corporate de "relationare sociala"/supraveghere devin din ce in ce mai mult centrul agendei organizatorului politic. Dar nu e vorba doar de email sau de Facebook, si nu e vorba doar de tine - e vorba de toate metodele de comunicare pe care le folosesti tu precum si toti prietenii tai. Poti fi cel mai sigur si mai corect individ din lume, dar daca prietenii tai nu se angajeaza intr-o solidaritate practica cu tine, facand acelasi lucru, toate comunicatiile voastre se vor scurge oricum printr-unul din canalele folosite.

Exista multe posibilitati practice pentru interventia politiei aici.

Cineva cu care lucrezi are probleme financiare? Poate isi face calculele cu Google Docs sau vorbeste despre ele pe Hotmail? Un imprumut rapid de la Special Branch ar putea sa-i rezolve problemele, dar la ce pret pentru tine?

Ca sa fim ceva mai siroposi, rupi cumva in mod eroic paradigma monogamiei heteronormative patriarhale si burgheze cu prietena/prietenul/etc al unuia/uneia din camarazii tai atunci cand n-ar trebui? Doar uneori? Poate vorbesti despre asta sau planifici intalniri prin intermediul mesajelor "private" de pe adresa de mail corporatista? Bine facut, acum pot si gaborii sa stie despre miscarile tale si pot sa faca acele informatii publice exact atunci cand ar urma sa raneasca cel mai mult organizatia voastra.

Planuiti sa va intalniti spontan intr-o locatie secreta cu cateva sute de prieteni in timpul unei mobilizari stradale si sa faceti Acel lucru Minunat pe care l-ati planuit? Incredibil cum gaborii par sa ajunga mereu acolo inaintea voastra. Poate faptul ca 99% din noi poarta in buzunare dispozitive mobile de urmarire in timp real are ceva de-a face cu asta. O data ce toata lumea scapa date GPS din ce in ce mai precise prin noile lor telefoane, gaborii nici macar nu vor mai trebui sa apara la locul faptei, vor putea sa ne prinda cu un atac aerian sau ceva de genul asta, fara sa raneasca nici un civil din zona. Asta e o exagerare, bineinteles, insa nu una foarte departe de adevar.

Cu toate astea, nu e vorba doar de aspectele privitoare la supraveghere ale sistemelor corporatise care sunt o problema - mai exista si o problema a dependentei.

Timp de decenii, grupuri de media independente au incercat sa furnizeze o alternativa la presa corporatista, tocmai pentru ca aceasta nu a fost in stare, din motive institutionale, sa raporteze onest si precis despre ideile miscarilor politice anarhiste, anti-capitaliste si in general anti-sistem. In ciuda nenumaratelor esecuri si probleme, in unele cazuri am fost cel putin temporar victoriosi in patrunderea prin vidul acoperirii corporatiste si in aducerea in constiinta publica a problemelor sociale vitale. Asta se intampla mai ales in timpul momentelor exceptionale de mobilizare politica publica. Desi aceste momente au partile lor proaste evidente, exista multe lucruri de care putem fi mandri atunci cand lucram cu totii pentru furnizarea unei astfel de acoperiri.

Alternativa este ciclul perpetuu al purtatorilor de cuvant radicali si al grupurilor de presa care abordeaza reporterul sau editorul corporatist, incercand sa mearga pe valul capriciilor editoriale destul timp incat sa produca constientizare publica. Asta e o activitate necesara. Dar atunci cand este singura strategie, iar media radicala independenta este tratata doar ca un var sarac al presei liberale, exista mereu riscul prabusirii totale atunci cand editorul decide ca s-a schimbat trendul sau ca, continutul politic al unei miscari a intrecut limitele permise.

Aceasta problema de dependenta este multiplicata atunci cand grupurile radicale folosesc servicii corporatiste ca baza a intregii lor infrastructuri de comunicare - Blogger pentru publicarea de stiri, Facebook pentru organizare, Hotmail pentru mail, Google groups pentru discutii de grup.

Pregatiti un eveniment politic de amploare folosind Facebook? Nu fiti surprinsi daca grupul vostru de Facebook dispare. Plangerile politiei cu privire la organizarea online sunt rareori intampinate de raspunsuri principiale din partea unei corporatii al carei CEO, Mark Zuckerberg, si-a descris in mod public utilizatorii ca fiind "cretini" pentru ca ii incredinteaza atat de multe date personale.

Disparitia conturilor de email corporatiste, grupurilor de Facebook, etc., din motive politice deja de intampla in mod constant. Extrapoland putin, este de neconceput ca sistemele de informatii aflate sub management corporatist vor ramane stabile si functionale pentru activisti anti-sistem intr-o perioada de conflict social major. Anul ce vine va vedea probabil o crestere a antagonismelor sociale, cu taieri guvernamentale brutale ale tuturor partilor redistributive ale statului si cu atacuri asupra standardelor de trai ale marii majoritati a oamenilor. Criza financiara trebuie sa fie platita de oricine nu se poate apara.

Intr-o astfel de situatie, singurii activisti politici anti-sistem care ar putea sa nu ia in considerare capacitatile de supraveghere si dependenta - incluzand caracteristicile inerente in sistemele de informatii controlate de corporatii - sunt cei care nu se iau pe ei insisi in serios, cei care cred ca nu au nici o sansa de a castiga ceva, si ca sunt predestinati sa esueze. Cu alte cuvinte, "fraierii". Mai exact, oamenii care au decis sa fie fraieri. Si cine vrea sa lucreze cu o gramada de fraieri? Nimeni in afara altor fraieri.

Exista, bineinteles, motive din care majoritatea miscarilor anti-sistem din Marea Britanie practica o securitate atat de sumbra a comunicatiilor, se fac dependenti de sisteme corporatiste si cresc regulat valoarea la bursa. Computerele si sistemele de comunicatii sunt complexe iar majoritatea oamenilor se simt incapabili sa ia decizii informate cu privire la subiecte tehnice - astfel ca ajung sa gandeasca in termeni de "Cui ii pasa? Nu pot sa fac nimic in sensul asta."

Asta nu e o atitudine nerezonabila in intregime. Tocilarii radicali care ar trebui sa explice diferitele optiuni unor miscari sociale de amploare, rareori reusesc sa furnizeze informatii clare, simple si concise cu privire la subiectele importante. Se incalcesc in trivialitati, si incep sa emita termeni tehnici de neinteles. Chiar mai grav de atat actioneaza hoardele de pseudo-tocilari semi-competenti, care invariabil au opinii puternice pe care le exprima cu voce tare desi au doar cunostinte fragmentare sau incorecte cu privire la ceea ce vorbesc.

Problema este una colectiva, si necesita o asumare colectiva a solutiilor si o multime de munca tehnica pe care majoritatea grupurilor si indivizilor nu au capacitatea sa o realizeze. Nimeni nu a facut deocamdata un anunt clar de a schimba folosirea sistemelor corporatiste intr-o problema politica la nivelul intregii miscari, si majoritatea oamenilor sunt probabil in necunostinta de cauza in ceea ce priveste magnitudinea problemelor pe care le aduna treptat. Simplul volum de informatii pe care il genereaza despre obiceiurile lor zilnice, retelele lor de prieteni si contactele politice, precum si planurile specifice, i-ar surprinde probabil daca s-ar opri sa se gandeasca la asta. Si s-ar putea de asemenea sa nu vada nici o alternativa la aceasta dependenta de sistemele corporatiste.

Deci, ce se poate face?

Primul lucru, si cel mai usor de facut, este discutarea acestor probleme cu oamenii cu care actionati politic si apoi luarea unei decizii cu privire la modul in care veti actiona mai departe. Desi nu este realist sa ne asteptam ca toata lumea sa devina peste noapte un expert in securitatea calculatoarelor, asumarea responsabilitatii realizarii unor cercetari in acest sens de catre cineva din grupul vostru sau din cercul vostru de prieteni ar putea da roade foarte repede.

Daca tu este acea persoana, iata cateva lucruri pe care s-ar putea sa vrei sa le ai in vedere.

1) Exista grupuri de tocilari care incearca sa construiasca un pod peste prapastia dintre oamenii cu cunostinte tehnice si cei fara, furnizand sfaturi simple, clare si usor de inteles in ce priveste folosirea calculatorului. Un exemplu este Hactionlab, care a produs recent o brosura numita "Unelte tehnice pentru Activisti: Un ghid al tehnicii pentru non-tehnici".

2) Exista alternative non-corporatiste la serviciile corporatiste, care sunt administrate de oameni in care se poate avea incredere. E usor sa scapi de adresa de email corporatista. Fiecare tara din lume are furnizorii sai de internet radicali (aktivix, autistici, mayfirst, nadir, nodo50, riseup, si multe altele). Majoritatea lor ofera servicii de email sigure, de incredere, ce nu se afla sub control corporatist. Nu lasa pe nimeni sa iti spioneze comunicarile, au structuri tehnice si legale pentru a-ti apara intimitatea si anonimitatea si lucreaza enorm pentru a-si mentine utilizatorii siguri si sistemele in functiune in momente de represiune crescuta.

Multi dintre ei si-au dovedit curajul prin refuzul lor de a coopera cu politia, in ciuda amenintarilor sau chiar a arestarii. Sunt bagati in seama de cele mai mult ori mai des de politie decat de cei in numele carora fac in mod colectiv zeci de mii de ore de munca tehnica, in cea mai mare parte fara nici un ban. Rareori li se multumeste, asa ca din partea unui utilizator recunoscator: multumesc!

Daca aveti bani sau timp la dispozitie, ganditi-va sa le trimiteti o donatie sau sa organizati o strangere de fonduri, pentru ca au nevoie de ajutor ca sa-si extinda aria serviciilor. Cel mai important, au nevoie de multi oameni care sa le foloseasca serviciile si de multa solidaritate atunci cand sunt atacati.
3) La nivel individual, poti sa-ti reevaluezi folosirea serviciilor corporatiste in sferele non-politice ale vietii tale. Daca gaborii s-ar uita peste totalul traficului comunicatiilor tare, ce ar afla? Ce parere ai despre faptul ca, contribui la valoarea actiunilor dand acestor servicii exact ceea ce vor: atentia ta ca si consumator potential?

4) Daca sunteti intr-o organizatie, poate veti vrea sa va ganditi sa folositi serviciile corporatiste intr-un mod mai strategic. O modalitate ar fi sa va conceptualizati folosirea serviciilor corporatiste ca pe un fel de strategie de guerilla. Furnizorii radicali de servicii si organizatiile pe internet joaca rolul zonelor sigure, iar serviciile corporatiste sunt locuri in care forati in timp ce mentineti baze sigure in alta parte. Este evident faptul ca exista sute de milioane de oameni care folosesc Facebook, Google sau Blogger, si nu are rost sa ignoram acest lucru. In acelasi fel, multi oameni merg la mall sau la mcdonalds in fiecare saptamana; asta nu inseamna ca Durruti, Makhno sau Marcos le-ar considera locuri minunate pentru o baza strategica.

Intre timp, noi cei care scriem coduri pentru a sustine miscarile sociale, stim ca trebuie sa facem o munca mai buna. Acum zece ani era mai simplu, cei care realizau coduri radicale aflandu-se in fruntea competitiei cu corporatiile. Astazi insa, concurarea cu bugetele de dezvoltare ale unor corporatii inteligente, fara a avea venituri si cu numerele noastre in continua scadere fie din cauze naturale fie din cauza recrutarii capitaliste, ne aflam in dezavantaj.
Cu toate astea, suntem inca aici, si inca luptam cat de bine putem: scriem coduri sigure, care respecta intimitatea si care va permit sa va faceti treaba in afara supravegherii statului sau corporatiilor.

Din moment ce telefonul e practic un computer, iar internetul se afla in procesul de a se da peste cap pentru a fuziona cu strada, aceasta munca va deveni din ce in ce mai importanta. Traim in viitor si e greu de crezut ca n-o sa mai intram pe internet! Dar tot ne vom vedea pe strazi.

http://scroogle.org/
http://www.google-watch.org/

RUSINE AUSTRIEI PENTRU PERSECUTIA POLITICA PE CARE O PRACTICA - Mar./Apr 2010, Austria

La 21 Mai 2008, echipe speciale ale politiei austriece au arestat 10 activisti ai miscarii de protectie a animalelor care activeaza cu succes in Austria. Activistii, printre ei si un fost asistent cercetator la Universitatea din Cambridge, au fost arestati preventiv. Ministerul de Interne s-a laudat la acel moment cu prinderea unei gasti de infractori responsabila pentru numeroase cazuri de incendieri, atacuri cu gaze si amenintari cu bomba.

Cu toate acestea, oamenii inchisi au insistat ca dosarele acuzarii la care in cele din urma li s-a oferit acces, nu contin nici un fel de dovada de contraventie sau infractiune ci mai degraba o descriere a campaniilor lor de schimbare a legilor si a politicilor de afaceri. Unul din prizonieri a facut greva foamei, abtinandu-se de la mancare timp de 39 de zile. Critica aspra a venit din partea multor personalitati si organizatii, printre care si Amnesty International si Partidul Verde.

Dupa mai mult de trei luni, un procuror de stat a ordonat eliberarea activistilor, spunand ca timpul petrecut in arest trebuie sa fie proportional cu sentinta asteptata. Asta a dus la indepartarea atentiei publice, cazul nefiind insa inchis. In februarie 2010, procuratura a anuntat ca s-au gasit destule dovezi pentru a aduce in fata instantei 13 activisti pentru drepturile animalelor, incluzandu-i si pe cei zece care au petrecut trei luni in arest.

Patru dintre activisti au postat pe internet foile lor de acuzare. Cele mai rele temeri s-au implinit. Nu exista nimic in acele foi de acuzare care ar putea fi vazut ca dovada de comportament infractional. Mai degraba, presupusa participare a activistilor intr-o organizatie criminala este dedusa dintr-o lista extinsa de opinii exprimate si activitati politice, cum ar fi organizarea de demonstratii si de conferinte publice.

Se pare ca procesul va dura 6 luni. Activistii risca o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 5 ani si vor trebui sa plateasca peste 35.000€ fiecare pentru avocatii apararii, bani care nu li se vor returna nici macar in cazul finalizarii favorabile a procesului.

Acestea nu pot fi tolerate. Austriei nu trebuie sa i se permita sa isi terorizeze cetatenii cu ruina financiara si inchisoare datorita activitatilor lor politice.

Miscarea

Miscarea austriaca de protectie a animalelor este de mult timp considerata ca fiind una din cele mai de succes din intreaga lume. Intre 1998 si 2008, aceasta a reusit sa reformeze semnificativ legislatia Austriei cu privire la bunastarea animalelor, obtinant o interzicere a fermelor de blana, interzicerea folosirii animalelor salbatice in circuri, interzicerea experimentelor pe primatele mari, interzicerea fermelor baterii de gaini si iepuri, si introducerea institutului avocatilor animalelor. Toate partidele politice parlamentare s-au angajat sa implementeze protectia animalelor in constitutia federala. Aceste reusite au fost obtinute prin campanii inteligente, folosind deseori mijloace precum demonstratiile, actiunile media, lobby-ul si actele de dezobedienta civica.

Cu toate acestea, nu toata lumea s-a bucurat de reusitele acestei miscari. Legile care imbunatatesc starea animalelor, precum interzicerea fermelor baterii, s-au confruntat direct cu interesele de afaceri ale industriei animalelor, fapt care a facut ca multi politicieni sa fie reticenti in a le implementa. Dar activistii au reusit sa folosesca sustinerea publica pentru a aplica presiuni asupra acestor politicieni, fapt care i-a fortat sa accepte in cele din urma aceste legi. Bineinteles, asta a dus la o si mai mare tensiune intre intreprinderile animaliere si politicieni pe de o parte, si activistii care au avut castig de cauza pe de cealalta parte.

Ancheta

In 2006 si 2007, un magazin universal Kleider Bauer, in fata caruita erau organizate demonstratii impotriva blanurilor in fiecare saptamana, a fost distrus de mai multe ori de indivizi necunoscuti. Dupa un astfel de atac, cei doi proprietari ai companiei au participat la o intalnire secreta cu sefii politiei si ministerului de interne. Dupa cum s-a vazut din notele eliberate mai tarziu de presa, seful politiei a scos in evidenta faptul ca nu exista nici o dovada cum ca ar exista vreo legatura intre aceste atacuri si demonstratii. Dar oricat de incredibil ar parea, seful biroului de securitate publica al ministerului a ordonat politiei sa "foloseasca toate posibilitatile administrative pentru a interzice demonstratiile in fata companiei".


Cu toate acestea, asta a fost doar inceputul. Cea mai semnificativa decizie a intalnirii a fost fondarea unei unitati speciale de ancheta numita SOKO care urma sa se concentreze asupra bine cunoscutilor activisti de protectie a animalelor si a organizatiilor de acest tip. Treizeci si trei de ofiteri de politie au fost repartizati in acest sens. In timpul urmatoarelor 12 luni, o imensa actiune de spionare a fost pusa in practica. Toate convorbirile principalilor activisti au fost inregistrate iar miscarile lor au fost urmarite prin intermediul telefoanelor lor mobile; e-mail-urile au fost citite, inclusiv cele vechi de cativa ani; organizatiile au fost infiltrate de spioni, iar camere si microfoane au fost instalate in masini, birouri, si case particulare.

Daunele provocate de atacurile nerezolvate asupra intreprinderilor animaliere in decursul ultimilor zece ani se spune ca se ridica la 600 000€ (desi 70% din aceasta suma a fost revocata de compania de asigurari care se ocupa cu evaluarea). Cu toate astea, politia nu a ezitat sa pompeze cateva milioane de euro in aceasta investigatie. Intr-un interviu secret acordat unui cotidian austriac, "Österreich", un ofiter de politie din agentia judiciara federala austriaca a spus urmatoarele: "Atunci cand realizam anchete impotriva traficantilor de droguri, traficantilor de pornografie cu copii sau impotriva mafiei ruse, depasirea unui buget este mereu o problema. Dar in acest caz, banii nu au fost niciodata o problema".

Arestarea

La 21 Mai 2008, ora 6 dimineata, unitati speciale ale politiei austriece au navalit in 23 de case si birouri particulare. Usile au fost date de pamant, paturile au fost incercuite de politisti mascati si locuitori pe jumatate adormiti au fost amenintati cu arme puse la cap. Zece activisti ai protectiei animalelor au fost trimisi in arest preventiv. Ministerul de Interne s-a laudat la acel moment ca a prins o mare gasca de infractori responsabili pentru numeroase cazuri de daune asupra proprietatilor, incendieri, atacuri cu gaz si amenintari cu bombe.

Dar activistii inchisi nu au fost informati cu privire la motivele exacte pentru care au fost retinuti. Accesul la dosarele acuzarii a fost pur si simplu interzis. Drept rezultat, unii din prizonieri au intrat in greva foamei, cerand sa vada dovezile sau sa fie eliberati imediat. Proteste au inceput sa apara atat in Austria cat si in strainatate. Critica aspra a fost adusa de Amnesty International, Partidul Verde Austriac si unii social democrati; personalitati bine cunoscute, precum castigatoarea premiului Nobel Elfriede Jelinek, au trimis scrisori de protest. Au fost organizate demonstratii in fata ambasadelor Austriei din toata lumea.

Atunci cand unele parti din dosare au fost in cele din urma dezvaluite, activistii si avocatii lor au insistat in mod unanim ca documentele infatisate nu contineau nicio dovada cu privire la vreo activitate ilegala ci mai degraba o lista cu activitati perfect normale ale unor ong-uri, precum organizarea demonstratiilor sau conferintelor publice. Acuzarea statului a refuzat sa comenteze cu privire la aceste obiectii grave, referindu-se la ancheta in desfasurare si la presupusa independenta de curte. Unul din prizonieri, Martin Balluch, un dublu doctor si fost asistent stiintific la Universitatea Cambridge, a continuat greva foamei si a rezistat timp de 39 de zile.

"In ziua 36 atinsesem un nou punct grav, care mi-a provocat experiente apropiate de moarte. Aveam aceasta senzatie puternica de suspendare deasupra unui vid complet. Eram cat pe ce sa cad in el. Mi-am imaginat situatia mea ca fiind pana la gat intr-o crevasa, stand pe gheata atat de subtire incat nu imi va mai putea sustine greutatea pentru mult timp. Nu mai puteam iesi afara singur." Martin Balluch intr-o scrisoare din inchisoare.

Activistii au fost fortati sa stea in conditii ce nu corespund nici macar de departe cu principiul prezumtiei de nevinovatie. Au fost inchisi timp de 23 de ore pe zi in celule mici; li s-a permis sa faca exercitii doar o ora pe zi intr-o curte din beton. Puteau face dus sau primi vizite doar de doua ori pe saptamana si li s-a interzis contactul fizic cu cei dragi, putand vorbi cu ei doar despartiti de un panou de sticla timp de 30 de minute. Nu-i de mirare ca unii din activisti au fost nevoiti sa foloseasca medicamente anti-depresive.

Eliberarea

La 2 Septembrie 2008, cu cateva saptamani inainte de alegeri parlamentare, un procuror de stat a ordonat brusc eliberarea activistilor. Drept rezultat, majoritatea atentiei publice si a mediei a fost indepartata de caz. Dar nu se sfarsise - din contra. Eliberarea a fost justificata doar de necesitatea de "lungime a detentiei proportionala cu sentintele asteptate" - acuzarea si retinerea nu au fost aduse in discutie. In octombrie 2008, curtea suprema a eliberat un verdict spunand ca totul s-a desfasurat in mod corect.

Vietile activistilor au fost afectate grav. Depresie, anxietate, atacuri de panica si probleme cu somnul erau la ordinea zilei. Majoritatea au trebuit sa consulte terapeuti. Miscarea a fost efectiv paralizata. Unii activisti au renuntat complet la campanii, si chiar si cei care ar fi continuat, nu erau in stare sa lucreze ca de obicei din moment ce politia a refuzat sa le returneze computerele, documentele, materialele foto si video, bazele de date cu donatorii si alte elemente esentiale care au fost confiscate in timpul raziilor din mai 2008. Mai mult, politia a refuzat in permanenta sa puna la dispozitia activistilor dosarele anchetei, creand nenumarate suspiciuni cu privire la ce alte lucruri li se ascund. Atunci cand curtea a decis in cele din urma ca aceste lucruri sunt inacceptabile, politia a ignorat pur si simplu verdictul.

In februarie 2010, procuratura a anuntat ca 13 activisti, printre care si cei zece care au fost in arest, vor fi acuzati si adusi in fata instantei din cauza presupusei lor participari intr-o organizatie criminala. Patru din activistii acuzati au decis sa publice integral pe internet foile lor de acuzare, fapt care a constituit o adevarata revelatie, facand posibila, in sfarsit, evaluarea dintr-o perspectiva obiectiva a masurilor extreme luate impotriva activistilor si daca acestea ar fi putut fi vreodata justificate.

Acuzatiile

Cei patru activisti care si-au publicat foile de acuzare (printre care Martin Balluch si Christian Moser, care au fost tinuti in arest 3 luni de zile) sunt acuzati sub Sectiunea 278a a Codului Penal Austriac. Se spune ca sunt membrii unei organizatii criminale care se presupune ca e responsabila pentru infractiuni precum amenintari sau daune asupra proprietatii, care au fost comise de indivizi necunoscuti impotriva companiilor sau indivizilor asociati cu traficul de blana, experimentele pe animale, vantaul sau alte asemenea abuzuri impotriva animalelor.

Dar privind atent la foile de acuzare, singurele "legaturi" dovedite dintre cei patru activisti si infractiunile respective sunt urmatoarele:

• desi faptasii infractiunilor sunt necunoscuti, se pare ca in mare parte motivatia actelor lor a fost aceeasi ca si cea a celor patru activisti atunci cand au participat la proteste legale si campanii > ex.: incurajarea unui magazin sa inceteze vinderea blanurilor;
• ca jurnalist la un program radio, Martin Balluch a amintit uneori faptul ca aceste infractiuni au fost comise;
• cei patru activisti si-au exprimat uneori opiniile, in cea mai mare parte pe platforme de internet, opinii pe care acuzarea le vede ca fiind dovezi ca acestia se plaseaza in favoarea acestor infractiuni.
  

Pe baza acestor "dovezi", acuzarea pretinde ca activitatile de campanii legale pe care le-au intreprins cei patru activisti si infractiunile comise de necunoscuti trebuie sa fie considerate ca facand parte din o singura campanie dusa de o organizatie criminala, ceea ce inseamna ca pana si campaniile legale sunt de fapt criminale din moment ce sustin aceasta presupusa organizatie criminala.

De aceea activitatile firesti ale ong-urilor, precum filmarea conditiilor din fermele de animale, organizarea demonstratiilor, conferintelor si workshop-urilor, realizarea flyere-lor impotriva vanatorii si discutarea strategiilor de campanie sunt in intregime trecute pe foile de acuzare ca dovezi impotriva activistilor, fara a incerca macar sa dovedeasca, comiterea sau planuirea vreunei infractiuni in cadrul acestor activitati. In mod evident aceasta este o negare profunda a legii.

Activistii risca acum pana la 5 ani de inchisoare. Cu 115 martori invitati de acuzare, procesul se banuieste ca va dura 6 luni. Asta nu inseamna doar o tulburare extrema a vietilor personale ale activistilor, ci si costuri de aparare legala ce se ridica la cel putin 35 000€ de persoana. Legea austriaca nu da activistilor nici un drept de rambursare a acestor costuri de judecata chiar daca in cele din urma vor fi gasiti ca fiind nevinovati.

Concluzie

Publicarea foilor de acuzare de catre cei patru activisti a confirmat temerile cele mai puternice. Prin supravegherea masiva, politia austriaca a fost in mod evident incapabila sa gaseasca altceva decat niste exprimari de opinii, aratand ca activistii probabil au unele simpatii pentru distrugerea proprietatii intreprinderilor pe care ei le considera lipsite de etica. In ciuda acestui fapt, supravegherea pe termen lung realizata de politie, nu a reusit sa dovedeasca, ca au comis vreo infractiune.

Dar statul austriac nu are scrupule. Pentru a depasi lipsa completa de dovezi, acuzarea s-a folosit de formularea vaga a Sectiunii 278a si a adoptat de facto conceptul Orwellian de crima de gandire. "Gandirea criminala" a activistilor este folosita ca dovada a presupusei lor afilieri cu o organizatie criminala, iar aceasta presupusa afiliere este dovada ca activitatile lor legale de protectie a animalelor sunt de fapt criminale. Batandu-si joc de propria constitutie a Austriei, chiar organizarea de demonstratii este prezentata in mod explicit ca fiind unul din aceste acte criminale.

Cu aceasta justificare, activistii au fost treziti intr-o dimineata de politisti mascati care-si indreptau armele spre capurile lor. Martin Balluch si Christian Moser au fost inchisi in celule timp de trei luni, unul dintre ei fiind separt de sotia sa si copii sai mici, iar celalalt petrecandu-si mai mult de o luna in greva foamei. Curtea suprema a decis mai tarziu ca totul s-a desfasurat in mod corect. Dupa ce a reusit deja sa ruineze financiar si psihologic vietile activistilor, statul austriac vrea acum sa-i puna inapoi in inchisoare pentru pana la 5 ani.

Publicand foile de acuzare, cei patru activisti au demonstrat dincolo de orice indoiala ca sunt persecutati pentru opiniile si activitatile lor politice. Acesta este prin el insusi un scandal al drepturilor omului, indiferent daca exista vreo justificare pentru acuzarea restului de 9 activisti. Dar din moment ce acestia sunt acuzati sub aceeasi Sectiune 278a, se presupune ca dovezile impotriva lor se bazeaza pe aceleasi nimicuri. Atunci cand 13 activisti politici sunt tinuti sub amenintarea directa cu ruina financiara si pana la 5 ani inchisoare, e greu sa nu suspectezi ca aceasta este o incercare de eliminare a intregii miscari sociale, care pur si simplu a devenit prea incomoda.

Va rugam sa va adaugati vocile la protestul impotriva violarii flagrante a drepturilor omului din Austria.

mai multe info pe http://www.shameonaustria.org

DESPRE SERVITUDINEA MODERNA

Disclose.tv - On modern servitude Video

COMUNICAT 2

nr. 2 *Multiplică şi distribuie!*



COMUNICAT

"Un stăpân, orice ar face şi oricât de liberal ar vrea să se arate, n-ar rămâne mai puţin decât un stăpân întotdeauna, iar existenţa sa implică, în mod obligatoriu, sclavia a tot ceea ce se găseşte sub el."


Noi atacuri asupra spiritului critic din partea acestor stăpani, pe care nu-i legitimează decât o ştampilă – o pată de tuş pe o bucată de hârtie - au loc în permanenţă, din momentul în care ţi-ai părăsit apartamentul până te reîntorci, culminând cu invazia propriului apartament, din momentul în care deschizi televizorul şi până îl scoţi din priză.

Nimic nu este acum mai nociv, subtil, cancerigen, ca această invazie, atât a spaţiului privat cât şi a spaţiului public. Furtul se petrece sub ochii noştri, ai indivizilor cărora li s-au dat destule motive de îngrijorare – rata la bancă, întreţinerea, taxa la facultate, impozitul, pandemiile, criza, terorismul – pentru a-şi atrofia orice formă de scepticism, de îndoială, de atitudine critică, îndreptată împotriva celor care, sub pretextul administrării “afacerilor publice”, sfârşesc în a-şi gestiona cu succes afacerile private. Acest furt, nu numai că se petrece în imediata noastră apropiere, dar fără o iniţiativă individuală care să exprime dezacordul, protestul, indignarea, mânia celui căruia i s-a furat portofelul cu ultimii bani de mâncare, va fi în totalitate susţinut şi întreţinut de ignoranţa, indiferenţa şi pasivitatea noastră.

Cu asemenea guverne cărora nu le putem atribui niciun succes, decât “succesul” de a fi creat o armată de şomeri, o gloată de adolescenţi inculţi şi obezi, o majoritate populară care practică ostentativ snobismul şi ipocrizia, viaţa noastră, a tuturor, a fost strangulată, înnecată, asfixiată, intoxicată. Subzistenţa este acum numită viaţă!

Spaţiul public a devenit spaţiul autorităţilor, spaţiul marilor companii, al încarcerării animalelor în scopuri “profitabile”. De ce individul de rând este supravegheat prin intermediul camerelor video? Nu mai degrabă “oficialităţile”, “aleşii noştri”, “slujitorii poporului” ar trebui supravegheaţi cu atenţie de indivizii de rând? De ce acceptăm ca traseul nostru cotidian, până la servici şi înapoi în apartament, să fie observat, controlat, exploatat? De ce acceptam ca relaţiile noastre sociale să nu mai aibă nimic intim, nimic personal? Telefoanele cui ar trebui ascultate? Ale indivizilor sau ale politicienilor? Mesajele cui ar trebui să apară în “spaţiul public? Mesajele marilor corporaţii care nu te îndeamnă decât la consum, care nu îţi creează decât nevoi neavând niciodată intenţia de a le satisface, ci doar de a le întreţine? Sau mesajele care exprimă nevoile, indignarea şi problemele indivizilor?

Dacă o corporaţie “plăteşte” pentru a-şi expune în mod vulgar marfa în spaţiul public, acest fapt este catalogat ca fiind “publicitate”, dar dacă tu laşi acest comunicat în sfera spaţiului public, acest fapt nu este catalogat ca fiind act de resuscitare a spiritului critic sau de dezobedienţă civică, ci ca fiind un fabricant de gunoi. Acest comunicat doreşte ca fiecare individ să conştientizeze puterea de care dispune şi să realizeze faptul că poate opune rezistenţă tuturor hotărârilor autoritare care contravin drepturilor şi libertăţilor sale.

Ţara în care numărul somerilor creşte în fiecare zi, cei care sunt nevoiţi să restituie apartamentele cumpărate prin credite sunt din ce în ce mai mulţi, parcul auto care primeşte maşinile cumpărate prin leasing şi ale căror proprietari nu le mai pot plăti devine din ce în ce mai spaţios – ţara în care toţi aşteaptă! Toţi aşteaptă o schimbare, dar nimeni nu face nimic pentru ca acea schimbare să aibă loc cât mai curând!
În loc să profităm de ziua liberă de 1 mai pentru a protesta, pentru a ne cere locurile de muncă înapoi, pentru a ne cere drepturile şi libertăţile înapoi, pentru a nu mai suporta acest chin, unii dintre noi s-au umilit pentru câţiva mici şi o bere ş i-au servit încă o dată pe aceşti stăpâni, iar alţii au apelat iar la indiferenţa lor şi au “sărbătorit” lângă grătar! Dar ce să pui pe grătar? Dar este vremea de sărbătorit?

Fă ceva! Circul electoral – şi nu numai – ar trebui să fie preocuparea noastră? Chiar nu avem nimic mai bun de făcut ? Ar trebui să devină problema lor reală, atunci când vor vedea că nimeni – în afara lor, căci sunt doar niste circari, şi nimic mai mult! – nu le mai înghite “pâinea” pe care o aruncă o dată la caţiva ani!

În ’89 am schimbat o tiranie cu alta, un sistem criminal cu un altul, la fel de criminal. După ce am suportat aşa-zişii comunişti, care ne-au demolat casele şi ne-au obligat să ne mutăm la bloc, să trăim înghesuiţi în apartamente, precum animalele în cuşti, acum, noile javre capitaliste, îşi permit să ne dea afară şi din aceste apartamente amărâte, în care am rămas. Ne obligă din nou să ne părăsim prietenii şi vecinii de o viaţa!

În acelaşi timp, moştenitorilor bogaţi, Statul le dă înapoi palatele, pământurile şi pădurile, unde noi nu vom mai putea pune piciorul niciodată. Tot Statul este cel care ne dă afară din apartamente pentru că nu putem plăti o blestemată de întreţinere! Au mărit preţurile la nivel “european”, dar salariile au rămas la fel. Abia reuşim să ne cumpărăm alimentele necesare, iar ei au tupeul să ne oblige să plătim întreţinerea!

Când vom înţelege că toţi politicienii, indiferent de culoarea lor politică, nu sunt decât nişte tâlhari care ne jefuiesc legal? Când vom înţelege că, doar uniţi şi ajutându-ne între noi, vom putea opri această ticăloşie, această mizerie şi acest circ? Când vom înţelege că nimic nu se va schimba, dacă preferăm să mergem la vot doar ca să le asigurăm lor viitorul?


În speranţa că acţiunea de distribuire a acestui comunicat nu va fi înnăbuşită de către statul miliţienesc în care trăim, alte manifeste vor fi distribuite în curând.





SPRIJINIŢI MIŞCAREA CONTRA STATULUI!
RENUNŢAŢI LA ORICE FORMĂ DE EGOISM ŞI INDIFERENŢĂ!


ENGLISH

No.2 *Multiply and distribute*

Communique

-Anarchist Federation-

“A master, whatever he might do and however liberal he would like to be seen, would not be less of a master always, and his existence implies compulsory slavery of everything that is underneath him.”

New attacks on critical spirit from these masters, that are not authorised by anything except a stamp – an ink stain on a piece of paper – take place continuously, from the moment you leave your apartment and until you come back, culminating with the invasion of your own home, from the moment you turn the tv on and until you unplug it.

Nothing is now more harmful, subtle, cancerous, like this invasion, both of the private space and of the public space. The theft happens right under our eyes, the eyes of individuals that were given enough reasons to worry about – bank installments, rent, faculty fees, taxes, pandemics, crisis, terrorism – in order to destroy any form of scepticism, of doubt, of critical attitude, directed towards those that, under the pretext of administrating “public affairs”, end up successfully administrating their own private bussinesses. The problem with this theft is not that it happens right near us, but that without an individual initiative to express disapprovement, protest, indignation, anger of those that got robbed of their wallets with the last money to buy food, it will be completely supported and sustained by our ignorance, indifference and pasivity.

With such goverments to which we cannot attribute any successes, other then the “success” of creating an army of unemployed individuals, a whole lot of illiterate and obese adolescents, a popular majority that ostentatively practices snobism and hypocrysy, our life, everyones life has been stranguled, drawned, asfixiated, intoxicated. Subzistence is now called life!

Public space has become the space of the authorities, the space of the big companies, the space of caging animals in “profitable” purposes. Why is the regular individual watched by video cameras? Shouldn’t it be the other way around? Shouldn’t the “oficials”, “our chosen ones”, “the servants of the people” be watched carefully by regular individuals? Why do we accept that our regular route, to work and back be surveilled, controlled, exploited? Why do we accept that our social relationship be emptied of everything intimate and personal? Whose phones should be tapped? Of the individuals or of the politicians? Whose messages should appear in the “public space”? The messages of the big corporations that push you to consume, that create needs, never having the intention to satisfy those needs but only to sustain them? Or the messages that express the needs and the problems of the individuals?

If a corporation “pays” to grossly expose its merchandise in the public space, this thing is called “advertising”, but if you leave this communique in the public space sphere, it will not be considered an act of resuscitation of critical spirit or civil disobediance, but as an act of littering. This communique wishes that every individual realizes the power he has and the fact that he can resist all authoritarian decisions that contravene to his rights and liberties.

The country in which the number of unemployed individuals rises each day, the ones who are forced to give back their apartments bought through credits are more and more, the auto-park that gets the cars bought in leasing and whose owners no longer have the money to pay for them gets larger and larger – the country in which everyone is waiting! Everyone is waiting for a change, but no one does anything for that change to happen as soon as possible!

Instead of taking advantage of the 1^st of May free day in order to protest, to ask for our jobs back, to demand our right and liberties back, to not accept the burdens imposed on us anymore, some of us have humiliated themselves for some grilled minced meat rolls and some beer and have served yet again, these masters, while others were as indifferent as always by “celebrating” with a barbeque! But is there to barbaque? But is it time to celebrate?

Do domething! Should the election circus – and not only – be our issue? Do we really don’t have anything else better to do? It should become their real problem when they’ll see that no one, except them, because they are only clowns and nothing more, will swallow the bread they throw once in a couple of years.

In ’89 we changed a tyrany with another, a criminal system with another, as criminal as the first. After we had to put up with the so called comunists, that demolished our houses and made us move in crowded blocks of flats, like animals in cages, now, the new capitalist swines, have the guts to throw us out even from these apartments. They again force us to leave our friends and lifetime neighbours.

At the same time, to the rich successors, the state gives back the palaces, the lands and the forests, where we will never set foot again. The state also throws us out of our apartments because we can’t afford to pay a bloody rent! They have raised the prices to a “european” standard, but the salaries remained the same. We can barely afford to buy the necessary food to live and they have the guts to ask us for rent!

When will we understand that all politicians, no matter their political colour, are nothing but thieves that rob us legally? When will we understand that, only united and with solidarity among ourselves will we be able to stop this misery and circus? When will we understand that nothing will change if we preffer to vote just to insure their safe future?

With a hope that the distribution of this communique will not be repressed by the militia state in which we live, some further manifests will be distributed soon.

SUPPORT THE MOVEMENT AGAINST THE STATE!

GIVE UP ANY FORM OF SELFISHNESS AND INDIFFERENCE!