~ articol tradus de pe http://london.indymedia.org/articles/5456 ~
Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Google?", o sa raspunda fara ezitare ca "se ocupa cu cautarile pe internet". Google este vazuta in cea mai mare parte ca fiind o companie de cautare. Ne da noua, publicului, servicii de cautare pe internet gratuite, din preaplinul inimii sale corporatiste. Ne da in acelasi timp si o multime de alte servicii: Gmail, Youtube, Gtalk si sistemul de operare pentru telefoane mobile Android, care a devenit recent cel mai utilizat sistem de operare pentru celulare din America de Nord. Si face toate aceste lucruri gratuit, uneori chiar suferind o pierdere financiara - conform unor estimari, Youtube pierde cate un dolar de fiecare data cand este vizionat un videoclip. Ce corporatie draguta! Furnizeaza toate serviciile astea minunate pentru noi, iar noi nu ii dam nici un ban! N-ar fi dragut daca toate companiile globale ar fi atat de "Ne-Rele"?
Google nu este o companie de cautare.
Este una din cele mai mari companii de publicitate din lume, iar afacerile sale privesc urmarirea si tinerea sub supraveghere a utilizatorilor sai. Face acest lucru prin intermediul mai multor platforme, astfel incat sa va poata vinde pe voi, utilizatorii lor, altor corporatii pentru publicitate directa. Face asta in acelasi mod in care canalele de televiziune corporatiste, revistele sau ziarele vand audientele lor companiilor de publicitate.
Cu toate astea, datorita noilor tehnologii implicate, Google te urmareste nu doar ca parte din masa ci si ca individ. Face acest lucru analizandu-ti cautarile pe internet, analizand ce spui in email-uri (Gmail), ce spui in sistemele de chat (Gtalk), si la ce videoclipuri online te uiti (Youtube). Poate sa urmareasca unde te duci prin intermediul telefonului tau (Android), sau unde planuiesti sa mergi (Google Streetview si Google Maps). Te poate urmari de asemenea si cand vizitezi website-uri ce aparent sunt non-Google, prin intermediul retelelor de publicitate online pay-per-click. Si cel mai important, se afla intr-o pozitie in care poate sa lege toate aceste informatii dispersate, mai ales daca te conectezi la serviciile Google folosind facilitatea de conectare unica. Ca rezultat al misiunii sale corporatiste (aceea de a genera venit din publicitate), Google se pare ca a construit cel mai dezvoltat sistem de supraveghere din istorie.
Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Facebook?", va raspunde fara ezitare, cu "retelele sociale". Cu toate astea, conectarea oamenilor unii cu ceilalti, permitandu-le sa impartaseasca informatii unii cu ceilalti si asigurandu-se ca n-o sa piarda marea petrecere care se apropie vinerea asta, nu produce nici un ban pentru nimeni. Facebook e in aceeasi afacere ca si Google.
Facebook nu e o companie de retele sociale.
Desi a avut mult mai putin succes in vinderea utilizatorilor sai catre alte corporatii in scopuri publicitare, in ultimul an, Facebook a reusit in sfarsit sa devina profitabila. Asa ca face toate lucrurile rele pe care le face si Google. Marea problema suplimentara pentru utilizatorii Facebook, despre care nimeni nu pare sa vorbeasca, este faptul ca desi retelele sociale sunt efemere, bazele de date sunt permanente. Va amintiti de Myspace? La 4 ani dupa ce a luat cu asalt lumea virtuala, Myspace se afla intr-o cadere continua, cu scaderi grave ale numarului de utilizatori si cu probleme serioase la nivelul managementului superior. Nimeni nu stie exact unde se duc retelele sociale atunci cand mor, dar mai mult ca sigur Rupert Murdoch, cel care detine Myspace, n-o sa se preocupe prea mult de aspectele etice cu privire la toate acele date. In cele din urma, ii apartin. Utilizatorii sai i-au dat lui drepturile asupra datelor lor atunci cand au bifat casuta si s-au logat pentru prima data.
Peste cativa ani, Facebook va fi in aceeasi sittuatie ca Myspace, pe masura ce utilizatorii sai parasesc platforma in favoarea uneia mai noi. In acest context, modelul "securitatii" Facebook este de fapt o mare problema pentru utilizatorii sai, pentru ca acestia nu detin si nu au nici un fel de control efectiv asupra datelor pe care le-au generat. Din punct de vedere psihologic, pentru ca trebuie sa te loghezi pentru a accesa toate barfele din mesajele "private", ai o oarecare impresie de siguranta. Daca da faliment, sau e vanduta altor companii care vor sa faca un ban rapid, ce se va intampla cu toate informatiile acumulate? Nu e greu de imaginat ca datele for fi vandute si multiplicate de nenumarate ori. La un moment dat e posibil ca fiecare mic detaliu pe care utilizatorii l-au mentionat, fiecare moment vulnerabil descris in mediul sau "sigur" sa fie expus public.
Indiferent de ce probleme viitoare ii asteapta pe utilizatori, afacerea Facebook este in mare parte aceeasi cu cea a Google: producerea de profit de pe urma publicitatii obtinute prin intermediul supravegherii individuale in masa.
Acest model de afacere bazat pe supraveghere nu este ceva limitat doar la aceste doua corporatii; ele sunt doar cele mai vizibile. Generarea de profit prin supraveghere este de asemenea metoda principala de acumulare de capital din spatele Yahoo!, Blogger, Digg, sau orice alt serviciu corporatist "gratuit", si intr-o mai mica masura Microsoft (care inca vinde niste produse pe langa faptul ca este o companie de supraveghere). Este singurul motiv din care corporatiile furnizeaza bugete imense de dezvoltare de software si infrastructura pentru uz public, fara a te taxa pentru vreun bun sau serviciu. Ei fac bani, doar ca nu ii obtin direct de la utilizatorii lor. Sunt "gratuite" la fel cum televiziunea comerciala este "gratuita". Sunt atat de gratuite cat le permite un grup de directori de publicitate sa fie.
Lasarea puterii de decizie politica si de supraveghere in mainile unor corporatii private ce nu pot fi trase la raspundere este un lucru grav pentru societate in general. Probabil majoritatea discursurilor care trec acum drept "discursuri politice", atat publice cat si private, sunt mediate prin retele si software-uri. Fara sa se opreasca sa se gandeasca putin, umanitatea a dat o mare parte din viata sa comuna si din puterea sa auto-gestionata in mainile unui grup de tocilari capitalisti si directori de marketing. Privind inapoi, explozia de discursuri politice si actiuni online a fost depasita doar de viteza cu care toate acestea au fost privatizate.
Asta inseamna o multime de vesti proaste daca este activist politic, pentru ca activistii ocazional iau parte la actiuni ce nu se plaseaza strict in limitele legii. Daca nu esti unul din putinii privilegiati ai caror forma principala de actiune politica este sa fie arestati pentru "a-si sublinia cauza", nu e cea mai buna idee sa dai politiei acces la detaliile activitatilor tale ilegale, fie inainte sau dupa ce au avut loc. Nu-i bine sa dai de buna-voie nici un fel de informatii politiei daca poti evita acest lucru. Astfel, ar putea fi interesant de observat ca unul din cele mai ocupate departamente in orice corporatie de pe internet este cel care se ocupa cu cererile legale de informatii realizate de politie. Acest aspect al companiilor de pe internet a devenit asa o povara incat cel putin o corporatie din SUA a facut aceasta functie automata. Conform lui Eben Moglen, de la Software Freedom Law Centre:
Ai un telefon mobil si ai o companie furnizoare de servicii de telefonie mobila iar daca aceasta companie se numeste Sprint atunci iti putem spune ca de cateva milioane de ori, anul trecut, cineva care are o carte de identitate de politist in buzunar a intrat pe site-ul Sprint si a cerut localizarea in timp real a cuiva care foloseste un anumit numar de telefon iar aceasta informatie i-a fost pusa la dispozitie. De cateva milioane de ori. Pur si simplu. Stim acest lucru pentru ca Sprint recunoaste ca are un website unde oricine detine o carte de identitate de politist poate intra si afla locatia in timp real a oricui detine un telefon Sprint. Nu stim daca acest lucru este valabil si pentru ATT si Verizon pentru ca ei nu ne-au spus asa ceva.
Dar asta e singurul motiv din care nu stim, pentru ca nu ne-au spus ei. Acesta e un serviciu la care te gandesti ca la ceva obisnuit - telefonia. Dar ceea ce primesti impreuna cu serviciul obisnuit de telefonie contine si ceva despre care nu ti se spune, cum ar fi spionatul. Asta nu e un serviciu pentru tine, dar e un serviciu...si il primesti gratuit impreuna cu contractul de servicii pentru telefonie. Primesti gratuit serviciul de publicitate impreuna cu contul de Gmail ceea ce inseamna bineinteles ca exista un alt serviciu in spate care este de fapt, analiza semantica a email-urilor tale. Inca n-am reusit sa inteleg de ce ar vrea cineva asa ceva. Inca nu inteleg de ce foloseste cineva asa ceva, dar se pare sunt destui cei care o folosesc.
Si primesti serviciul de email gratuit si ceva loc pentru arhiva care valoreaza exact un penny si jumatate conform pretului curent al inmagazinarii si primesti si spionarea non-stop. Si toate acestea, pe gratis.
Cumva asemanator cu camerele de supraveghere cu circuit inchis auto-instalate, acest nivel de supraveghere e cel care duce la prinderea indivizilor, dar in cazul "activistilor" ocazionali, care nu au nici un fel de scopuri politice apasatoare, cam la asta se reduce problema.
E mai rau insa pentru anarhisti, pentru ca daca esti anarhist crezi cel putin in capacitatea noastra de a actiona colectiv pentru schimbarea sociala si in capacitatea oamenilor obisnuiti de a se organiza spre castigarea unui viitor liber. Cu toate astea, toate societatile au mecanisme pentru mentinerea stabilitatii sociale. Orice organizatie care este cat de cat serioasa cu privire la schimbarea structurilor politice si economice de baza se confrunta imediat cu puterea propriului nostru mecanism de stabilizare: violenta statului, care are nevoie de informatii precise pentru a putea functiona intr-un mod direct si relativ curat. Informatia este cea care permite politiei sa ridice anumiti oameni din multime. Metaforic si literal vorbind, este diferenta dintre atacurile asupra catorva oameni si bataile asupra miilor de oameni, care ar putea duce la un raspuns. Este o componenta esentiala in pastrarea stabilitatii sociale - de cel mai rau tip.
Singuri, suntem slabi. Dupa cum spune vechiul cantec, "ce forta pe pamant poate fi mai slaba decat sensibila putere a unuia singur?". Asa ca majoritatea victoriilor pe care reusim sa le obtinem vin din organizatiile noastre, pe care le putem poate caracteriza ca fiind "rapide§ sau "incete". Cele "incete" sunt fixe si permanente. Cele rapide se formeaza pe loc, indeplinesc o anumita sarcina, apoi se dizolva, reformandu-se dupa cum e necesar de-a lungul oricaror linii de afiliere sunt convenabile din punct de vedere tactic. Oricare ar fi meritele relative ale fiecarei modalitati de operare, este in mod sigur clar ca internetul a fost un factor de facilitare in ambele situatii. Ceea ce ne aduce la esenta acestui eseu.
Oamenii folosesc in mod obisnuit adrese de email de genul hotmail, yahoo sau gmail pentru tot felul de organizari politice, iar sistemele corporate de "relationare sociala"/supraveghere devin din ce in ce mai mult centrul agendei organizatorului politic. Dar nu e vorba doar de email sau de Facebook, si nu e vorba doar de tine - e vorba de toate metodele de comunicare pe care le folosesti tu precum si toti prietenii tai. Poti fi cel mai sigur si mai corect individ din lume, dar daca prietenii tai nu se angajeaza intr-o solidaritate practica cu tine, facand acelasi lucru, toate comunicatiile voastre se vor scurge oricum printr-unul din canalele folosite.
Exista multe posibilitati practice pentru interventia politiei aici.
Cineva cu care lucrezi are probleme financiare? Poate isi face calculele cu Google Docs sau vorbeste despre ele pe Hotmail? Un imprumut rapid de la Special Branch ar putea sa-i rezolve problemele, dar la ce pret pentru tine?
Ca sa fim ceva mai siroposi, rupi cumva in mod eroic paradigma monogamiei heteronormative patriarhale si burgheze cu prietena/prietenul/etc al unuia/uneia din camarazii tai atunci cand n-ar trebui? Doar uneori? Poate vorbesti despre asta sau planifici intalniri prin intermediul mesajelor "private" de pe adresa de mail corporatista? Bine facut, acum pot si gaborii sa stie despre miscarile tale si pot sa faca acele informatii publice exact atunci cand ar urma sa raneasca cel mai mult organizatia voastra.
Planuiti sa va intalniti spontan intr-o locatie secreta cu cateva sute de prieteni in timpul unei mobilizari stradale si sa faceti Acel lucru Minunat pe care l-ati planuit? Incredibil cum gaborii par sa ajunga mereu acolo inaintea voastra. Poate faptul ca 99% din noi poarta in buzunare dispozitive mobile de urmarire in timp real are ceva de-a face cu asta. O data ce toata lumea scapa date GPS din ce in ce mai precise prin noile lor telefoane, gaborii nici macar nu vor mai trebui sa apara la locul faptei, vor putea sa ne prinda cu un atac aerian sau ceva de genul asta, fara sa raneasca nici un civil din zona. Asta e o exagerare, bineinteles, insa nu una foarte departe de adevar.
Cu toate astea, nu e vorba doar de aspectele privitoare la supraveghere ale sistemelor corporatise care sunt o problema - mai exista si o problema a dependentei.
Timp de decenii, grupuri de media independente au incercat sa furnizeze o alternativa la presa corporatista, tocmai pentru ca aceasta nu a fost in stare, din motive institutionale, sa raporteze onest si precis despre ideile miscarilor politice anarhiste, anti-capitaliste si in general anti-sistem. In ciuda nenumaratelor esecuri si probleme, in unele cazuri am fost cel putin temporar victoriosi in patrunderea prin vidul acoperirii corporatiste si in aducerea in constiinta publica a problemelor sociale vitale. Asta se intampla mai ales in timpul momentelor exceptionale de mobilizare politica publica. Desi aceste momente au partile lor proaste evidente, exista multe lucruri de care putem fi mandri atunci cand lucram cu totii pentru furnizarea unei astfel de acoperiri.
Alternativa este ciclul perpetuu al purtatorilor de cuvant radicali si al grupurilor de presa care abordeaza reporterul sau editorul corporatist, incercand sa mearga pe valul capriciilor editoriale destul timp incat sa produca constientizare publica. Asta e o activitate necesara. Dar atunci cand este singura strategie, iar media radicala independenta este tratata doar ca un var sarac al presei liberale, exista mereu riscul prabusirii totale atunci cand editorul decide ca s-a schimbat trendul sau ca, continutul politic al unei miscari a intrecut limitele permise.
Aceasta problema de dependenta este multiplicata atunci cand grupurile radicale folosesc servicii corporatiste ca baza a intregii lor infrastructuri de comunicare - Blogger pentru publicarea de stiri, Facebook pentru organizare, Hotmail pentru mail, Google groups pentru discutii de grup.
Pregatiti un eveniment politic de amploare folosind Facebook? Nu fiti surprinsi daca grupul vostru de Facebook dispare. Plangerile politiei cu privire la organizarea online sunt rareori intampinate de raspunsuri principiale din partea unei corporatii al carei CEO, Mark Zuckerberg, si-a descris in mod public utilizatorii ca fiind "cretini" pentru ca ii incredinteaza atat de multe date personale.
Disparitia conturilor de email corporatiste, grupurilor de Facebook, etc., din motive politice deja de intampla in mod constant. Extrapoland putin, este de neconceput ca sistemele de informatii aflate sub management corporatist vor ramane stabile si functionale pentru activisti anti-sistem intr-o perioada de conflict social major. Anul ce vine va vedea probabil o crestere a antagonismelor sociale, cu taieri guvernamentale brutale ale tuturor partilor redistributive ale statului si cu atacuri asupra standardelor de trai ale marii majoritati a oamenilor. Criza financiara trebuie sa fie platita de oricine nu se poate apara.
Intr-o astfel de situatie, singurii activisti politici anti-sistem care ar putea sa nu ia in considerare capacitatile de supraveghere si dependenta - incluzand caracteristicile inerente in sistemele de informatii controlate de corporatii - sunt cei care nu se iau pe ei insisi in serios, cei care cred ca nu au nici o sansa de a castiga ceva, si ca sunt predestinati sa esueze. Cu alte cuvinte, "fraierii". Mai exact, oamenii care au decis sa fie fraieri. Si cine vrea sa lucreze cu o gramada de fraieri? Nimeni in afara altor fraieri.
Exista, bineinteles, motive din care majoritatea miscarilor anti-sistem din Marea Britanie practica o securitate atat de sumbra a comunicatiilor, se fac dependenti de sisteme corporatiste si cresc regulat valoarea la bursa. Computerele si sistemele de comunicatii sunt complexe iar majoritatea oamenilor se simt incapabili sa ia decizii informate cu privire la subiecte tehnice - astfel ca ajung sa gandeasca in termeni de "Cui ii pasa? Nu pot sa fac nimic in sensul asta."
Asta nu e o atitudine nerezonabila in intregime. Tocilarii radicali care ar trebui sa explice diferitele optiuni unor miscari sociale de amploare, rareori reusesc sa furnizeze informatii clare, simple si concise cu privire la subiectele importante. Se incalcesc in trivialitati, si incep sa emita termeni tehnici de neinteles. Chiar mai grav de atat actioneaza hoardele de pseudo-tocilari semi-competenti, care invariabil au opinii puternice pe care le exprima cu voce tare desi au doar cunostinte fragmentare sau incorecte cu privire la ceea ce vorbesc.
Problema este una colectiva, si necesita o asumare colectiva a solutiilor si o multime de munca tehnica pe care majoritatea grupurilor si indivizilor nu au capacitatea sa o realizeze. Nimeni nu a facut deocamdata un anunt clar de a schimba folosirea sistemelor corporatiste intr-o problema politica la nivelul intregii miscari, si majoritatea oamenilor sunt probabil in necunostinta de cauza in ceea ce priveste magnitudinea problemelor pe care le aduna treptat. Simplul volum de informatii pe care il genereaza despre obiceiurile lor zilnice, retelele lor de prieteni si contactele politice, precum si planurile specifice, i-ar surprinde probabil daca s-ar opri sa se gandeasca la asta. Si s-ar putea de asemenea sa nu vada nici o alternativa la aceasta dependenta de sistemele corporatiste.
Deci, ce se poate face?
Primul lucru, si cel mai usor de facut, este discutarea acestor probleme cu oamenii cu care actionati politic si apoi luarea unei decizii cu privire la modul in care veti actiona mai departe. Desi nu este realist sa ne asteptam ca toata lumea sa devina peste noapte un expert in securitatea calculatoarelor, asumarea responsabilitatii realizarii unor cercetari in acest sens de catre cineva din grupul vostru sau din cercul vostru de prieteni ar putea da roade foarte repede.
Daca tu este acea persoana, iata cateva lucruri pe care s-ar putea sa vrei sa le ai in vedere.
1) Exista grupuri de tocilari care incearca sa construiasca un pod peste prapastia dintre oamenii cu cunostinte tehnice si cei fara, furnizand sfaturi simple, clare si usor de inteles in ce priveste folosirea calculatorului. Un exemplu este Hactionlab, care a produs recent o brosura numita "Unelte tehnice pentru Activisti: Un ghid al tehnicii pentru non-tehnici".
2) Exista alternative non-corporatiste la serviciile corporatiste, care sunt administrate de oameni in care se poate avea incredere. E usor sa scapi de adresa de email corporatista. Fiecare tara din lume are furnizorii sai de internet radicali (aktivix, autistici, mayfirst, nadir, nodo50, riseup, si multe altele). Majoritatea lor ofera servicii de email sigure, de incredere, ce nu se afla sub control corporatist. Nu lasa pe nimeni sa iti spioneze comunicarile, au structuri tehnice si legale pentru a-ti apara intimitatea si anonimitatea si lucreaza enorm pentru a-si mentine utilizatorii siguri si sistemele in functiune in momente de represiune crescuta.
Multi dintre ei si-au dovedit curajul prin refuzul lor de a coopera cu politia, in ciuda amenintarilor sau chiar a arestarii. Sunt bagati in seama de cele mai mult ori mai des de politie decat de cei in numele carora fac in mod colectiv zeci de mii de ore de munca tehnica, in cea mai mare parte fara nici un ban. Rareori li se multumeste, asa ca din partea unui utilizator recunoscator: multumesc!
Daca aveti bani sau timp la dispozitie, ganditi-va sa le trimiteti o donatie sau sa organizati o strangere de fonduri, pentru ca au nevoie de ajutor ca sa-si extinda aria serviciilor. Cel mai important, au nevoie de multi oameni care sa le foloseasca serviciile si de multa solidaritate atunci cand sunt atacati.
3) La nivel individual, poti sa-ti reevaluezi folosirea serviciilor corporatiste in sferele non-politice ale vietii tale. Daca gaborii s-ar uita peste totalul traficului comunicatiilor tare, ce ar afla? Ce parere ai despre faptul ca, contribui la valoarea actiunilor dand acestor servicii exact ceea ce vor: atentia ta ca si consumator potential?
4) Daca sunteti intr-o organizatie, poate veti vrea sa va ganditi sa folositi serviciile corporatiste intr-un mod mai strategic. O modalitate ar fi sa va conceptualizati folosirea serviciilor corporatiste ca pe un fel de strategie de guerilla. Furnizorii radicali de servicii si organizatiile pe internet joaca rolul zonelor sigure, iar serviciile corporatiste sunt locuri in care forati in timp ce mentineti baze sigure in alta parte. Este evident faptul ca exista sute de milioane de oameni care folosesc Facebook, Google sau Blogger, si nu are rost sa ignoram acest lucru. In acelasi fel, multi oameni merg la mall sau la mcdonalds in fiecare saptamana; asta nu inseamna ca Durruti, Makhno sau Marcos le-ar considera locuri minunate pentru o baza strategica.
Intre timp, noi cei care scriem coduri pentru a sustine miscarile sociale, stim ca trebuie sa facem o munca mai buna. Acum zece ani era mai simplu, cei care realizau coduri radicale aflandu-se in fruntea competitiei cu corporatiile. Astazi insa, concurarea cu bugetele de dezvoltare ale unor corporatii inteligente, fara a avea venituri si cu numerele noastre in continua scadere fie din cauze naturale fie din cauza recrutarii capitaliste, ne aflam in dezavantaj.
Cu toate astea, suntem inca aici, si inca luptam cat de bine putem: scriem coduri sigure, care respecta intimitatea si care va permit sa va faceti treaba in afara supravegherii statului sau corporatiilor.
Din moment ce telefonul e practic un computer, iar internetul se afla in procesul de a se da peste cap pentru a fuziona cu strada, aceasta munca va deveni din ce in ce mai importanta. Traim in viitor si e greu de crezut ca n-o sa mai intram pe internet! Dar tot ne vom vedea pe strazi.
http://scroogle.org/
http://www.google-watch.org/
Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Google?", o sa raspunda fara ezitare ca "se ocupa cu cautarile pe internet". Google este vazuta in cea mai mare parte ca fiind o companie de cautare. Ne da noua, publicului, servicii de cautare pe internet gratuite, din preaplinul inimii sale corporatiste. Ne da in acelasi timp si o multime de alte servicii: Gmail, Youtube, Gtalk si sistemul de operare pentru telefoane mobile Android, care a devenit recent cel mai utilizat sistem de operare pentru celulare din America de Nord. Si face toate aceste lucruri gratuit, uneori chiar suferind o pierdere financiara - conform unor estimari, Youtube pierde cate un dolar de fiecare data cand este vizionat un videoclip. Ce corporatie draguta! Furnizeaza toate serviciile astea minunate pentru noi, iar noi nu ii dam nici un ban! N-ar fi dragut daca toate companiile globale ar fi atat de "Ne-Rele"?
Google nu este o companie de cautare.
Este una din cele mai mari companii de publicitate din lume, iar afacerile sale privesc urmarirea si tinerea sub supraveghere a utilizatorilor sai. Face acest lucru prin intermediul mai multor platforme, astfel incat sa va poata vinde pe voi, utilizatorii lor, altor corporatii pentru publicitate directa. Face asta in acelasi mod in care canalele de televiziune corporatiste, revistele sau ziarele vand audientele lor companiilor de publicitate.
Cu toate astea, datorita noilor tehnologii implicate, Google te urmareste nu doar ca parte din masa ci si ca individ. Face acest lucru analizandu-ti cautarile pe internet, analizand ce spui in email-uri (Gmail), ce spui in sistemele de chat (Gtalk), si la ce videoclipuri online te uiti (Youtube). Poate sa urmareasca unde te duci prin intermediul telefonului tau (Android), sau unde planuiesti sa mergi (Google Streetview si Google Maps). Te poate urmari de asemenea si cand vizitezi website-uri ce aparent sunt non-Google, prin intermediul retelelor de publicitate online pay-per-click. Si cel mai important, se afla intr-o pozitie in care poate sa lege toate aceste informatii dispersate, mai ales daca te conectezi la serviciile Google folosind facilitatea de conectare unica. Ca rezultat al misiunii sale corporatiste (aceea de a genera venit din publicitate), Google se pare ca a construit cel mai dezvoltat sistem de supraveghere din istorie.
Daca intrebi pe orice om de pe strada, "cu ce se ocupa Facebook?", va raspunde fara ezitare, cu "retelele sociale". Cu toate astea, conectarea oamenilor unii cu ceilalti, permitandu-le sa impartaseasca informatii unii cu ceilalti si asigurandu-se ca n-o sa piarda marea petrecere care se apropie vinerea asta, nu produce nici un ban pentru nimeni. Facebook e in aceeasi afacere ca si Google.
Facebook nu e o companie de retele sociale.
Desi a avut mult mai putin succes in vinderea utilizatorilor sai catre alte corporatii in scopuri publicitare, in ultimul an, Facebook a reusit in sfarsit sa devina profitabila. Asa ca face toate lucrurile rele pe care le face si Google. Marea problema suplimentara pentru utilizatorii Facebook, despre care nimeni nu pare sa vorbeasca, este faptul ca desi retelele sociale sunt efemere, bazele de date sunt permanente. Va amintiti de Myspace? La 4 ani dupa ce a luat cu asalt lumea virtuala, Myspace se afla intr-o cadere continua, cu scaderi grave ale numarului de utilizatori si cu probleme serioase la nivelul managementului superior. Nimeni nu stie exact unde se duc retelele sociale atunci cand mor, dar mai mult ca sigur Rupert Murdoch, cel care detine Myspace, n-o sa se preocupe prea mult de aspectele etice cu privire la toate acele date. In cele din urma, ii apartin. Utilizatorii sai i-au dat lui drepturile asupra datelor lor atunci cand au bifat casuta si s-au logat pentru prima data.
Peste cativa ani, Facebook va fi in aceeasi sittuatie ca Myspace, pe masura ce utilizatorii sai parasesc platforma in favoarea uneia mai noi. In acest context, modelul "securitatii" Facebook este de fapt o mare problema pentru utilizatorii sai, pentru ca acestia nu detin si nu au nici un fel de control efectiv asupra datelor pe care le-au generat. Din punct de vedere psihologic, pentru ca trebuie sa te loghezi pentru a accesa toate barfele din mesajele "private", ai o oarecare impresie de siguranta. Daca da faliment, sau e vanduta altor companii care vor sa faca un ban rapid, ce se va intampla cu toate informatiile acumulate? Nu e greu de imaginat ca datele for fi vandute si multiplicate de nenumarate ori. La un moment dat e posibil ca fiecare mic detaliu pe care utilizatorii l-au mentionat, fiecare moment vulnerabil descris in mediul sau "sigur" sa fie expus public.
Indiferent de ce probleme viitoare ii asteapta pe utilizatori, afacerea Facebook este in mare parte aceeasi cu cea a Google: producerea de profit de pe urma publicitatii obtinute prin intermediul supravegherii individuale in masa.
Acest model de afacere bazat pe supraveghere nu este ceva limitat doar la aceste doua corporatii; ele sunt doar cele mai vizibile. Generarea de profit prin supraveghere este de asemenea metoda principala de acumulare de capital din spatele Yahoo!, Blogger, Digg, sau orice alt serviciu corporatist "gratuit", si intr-o mai mica masura Microsoft (care inca vinde niste produse pe langa faptul ca este o companie de supraveghere). Este singurul motiv din care corporatiile furnizeaza bugete imense de dezvoltare de software si infrastructura pentru uz public, fara a te taxa pentru vreun bun sau serviciu. Ei fac bani, doar ca nu ii obtin direct de la utilizatorii lor. Sunt "gratuite" la fel cum televiziunea comerciala este "gratuita". Sunt atat de gratuite cat le permite un grup de directori de publicitate sa fie.
Lasarea puterii de decizie politica si de supraveghere in mainile unor corporatii private ce nu pot fi trase la raspundere este un lucru grav pentru societate in general. Probabil majoritatea discursurilor care trec acum drept "discursuri politice", atat publice cat si private, sunt mediate prin retele si software-uri. Fara sa se opreasca sa se gandeasca putin, umanitatea a dat o mare parte din viata sa comuna si din puterea sa auto-gestionata in mainile unui grup de tocilari capitalisti si directori de marketing. Privind inapoi, explozia de discursuri politice si actiuni online a fost depasita doar de viteza cu care toate acestea au fost privatizate.
Asta inseamna o multime de vesti proaste daca este activist politic, pentru ca activistii ocazional iau parte la actiuni ce nu se plaseaza strict in limitele legii. Daca nu esti unul din putinii privilegiati ai caror forma principala de actiune politica este sa fie arestati pentru "a-si sublinia cauza", nu e cea mai buna idee sa dai politiei acces la detaliile activitatilor tale ilegale, fie inainte sau dupa ce au avut loc. Nu-i bine sa dai de buna-voie nici un fel de informatii politiei daca poti evita acest lucru. Astfel, ar putea fi interesant de observat ca unul din cele mai ocupate departamente in orice corporatie de pe internet este cel care se ocupa cu cererile legale de informatii realizate de politie. Acest aspect al companiilor de pe internet a devenit asa o povara incat cel putin o corporatie din SUA a facut aceasta functie automata. Conform lui Eben Moglen, de la Software Freedom Law Centre:
Ai un telefon mobil si ai o companie furnizoare de servicii de telefonie mobila iar daca aceasta companie se numeste Sprint atunci iti putem spune ca de cateva milioane de ori, anul trecut, cineva care are o carte de identitate de politist in buzunar a intrat pe site-ul Sprint si a cerut localizarea in timp real a cuiva care foloseste un anumit numar de telefon iar aceasta informatie i-a fost pusa la dispozitie. De cateva milioane de ori. Pur si simplu. Stim acest lucru pentru ca Sprint recunoaste ca are un website unde oricine detine o carte de identitate de politist poate intra si afla locatia in timp real a oricui detine un telefon Sprint. Nu stim daca acest lucru este valabil si pentru ATT si Verizon pentru ca ei nu ne-au spus asa ceva.
Dar asta e singurul motiv din care nu stim, pentru ca nu ne-au spus ei. Acesta e un serviciu la care te gandesti ca la ceva obisnuit - telefonia. Dar ceea ce primesti impreuna cu serviciul obisnuit de telefonie contine si ceva despre care nu ti se spune, cum ar fi spionatul. Asta nu e un serviciu pentru tine, dar e un serviciu...si il primesti gratuit impreuna cu contractul de servicii pentru telefonie. Primesti gratuit serviciul de publicitate impreuna cu contul de Gmail ceea ce inseamna bineinteles ca exista un alt serviciu in spate care este de fapt, analiza semantica a email-urilor tale. Inca n-am reusit sa inteleg de ce ar vrea cineva asa ceva. Inca nu inteleg de ce foloseste cineva asa ceva, dar se pare sunt destui cei care o folosesc.
Si primesti serviciul de email gratuit si ceva loc pentru arhiva care valoreaza exact un penny si jumatate conform pretului curent al inmagazinarii si primesti si spionarea non-stop. Si toate acestea, pe gratis.
Cumva asemanator cu camerele de supraveghere cu circuit inchis auto-instalate, acest nivel de supraveghere e cel care duce la prinderea indivizilor, dar in cazul "activistilor" ocazionali, care nu au nici un fel de scopuri politice apasatoare, cam la asta se reduce problema.
E mai rau insa pentru anarhisti, pentru ca daca esti anarhist crezi cel putin in capacitatea noastra de a actiona colectiv pentru schimbarea sociala si in capacitatea oamenilor obisnuiti de a se organiza spre castigarea unui viitor liber. Cu toate astea, toate societatile au mecanisme pentru mentinerea stabilitatii sociale. Orice organizatie care este cat de cat serioasa cu privire la schimbarea structurilor politice si economice de baza se confrunta imediat cu puterea propriului nostru mecanism de stabilizare: violenta statului, care are nevoie de informatii precise pentru a putea functiona intr-un mod direct si relativ curat. Informatia este cea care permite politiei sa ridice anumiti oameni din multime. Metaforic si literal vorbind, este diferenta dintre atacurile asupra catorva oameni si bataile asupra miilor de oameni, care ar putea duce la un raspuns. Este o componenta esentiala in pastrarea stabilitatii sociale - de cel mai rau tip.
Singuri, suntem slabi. Dupa cum spune vechiul cantec, "ce forta pe pamant poate fi mai slaba decat sensibila putere a unuia singur?". Asa ca majoritatea victoriilor pe care reusim sa le obtinem vin din organizatiile noastre, pe care le putem poate caracteriza ca fiind "rapide§ sau "incete". Cele "incete" sunt fixe si permanente. Cele rapide se formeaza pe loc, indeplinesc o anumita sarcina, apoi se dizolva, reformandu-se dupa cum e necesar de-a lungul oricaror linii de afiliere sunt convenabile din punct de vedere tactic. Oricare ar fi meritele relative ale fiecarei modalitati de operare, este in mod sigur clar ca internetul a fost un factor de facilitare in ambele situatii. Ceea ce ne aduce la esenta acestui eseu.
Oamenii folosesc in mod obisnuit adrese de email de genul hotmail, yahoo sau gmail pentru tot felul de organizari politice, iar sistemele corporate de "relationare sociala"/supraveghere devin din ce in ce mai mult centrul agendei organizatorului politic. Dar nu e vorba doar de email sau de Facebook, si nu e vorba doar de tine - e vorba de toate metodele de comunicare pe care le folosesti tu precum si toti prietenii tai. Poti fi cel mai sigur si mai corect individ din lume, dar daca prietenii tai nu se angajeaza intr-o solidaritate practica cu tine, facand acelasi lucru, toate comunicatiile voastre se vor scurge oricum printr-unul din canalele folosite.
Exista multe posibilitati practice pentru interventia politiei aici.
Cineva cu care lucrezi are probleme financiare? Poate isi face calculele cu Google Docs sau vorbeste despre ele pe Hotmail? Un imprumut rapid de la Special Branch ar putea sa-i rezolve problemele, dar la ce pret pentru tine?
Ca sa fim ceva mai siroposi, rupi cumva in mod eroic paradigma monogamiei heteronormative patriarhale si burgheze cu prietena/prietenul/etc al unuia/uneia din camarazii tai atunci cand n-ar trebui? Doar uneori? Poate vorbesti despre asta sau planifici intalniri prin intermediul mesajelor "private" de pe adresa de mail corporatista? Bine facut, acum pot si gaborii sa stie despre miscarile tale si pot sa faca acele informatii publice exact atunci cand ar urma sa raneasca cel mai mult organizatia voastra.
Planuiti sa va intalniti spontan intr-o locatie secreta cu cateva sute de prieteni in timpul unei mobilizari stradale si sa faceti Acel lucru Minunat pe care l-ati planuit? Incredibil cum gaborii par sa ajunga mereu acolo inaintea voastra. Poate faptul ca 99% din noi poarta in buzunare dispozitive mobile de urmarire in timp real are ceva de-a face cu asta. O data ce toata lumea scapa date GPS din ce in ce mai precise prin noile lor telefoane, gaborii nici macar nu vor mai trebui sa apara la locul faptei, vor putea sa ne prinda cu un atac aerian sau ceva de genul asta, fara sa raneasca nici un civil din zona. Asta e o exagerare, bineinteles, insa nu una foarte departe de adevar.
Cu toate astea, nu e vorba doar de aspectele privitoare la supraveghere ale sistemelor corporatise care sunt o problema - mai exista si o problema a dependentei.
Timp de decenii, grupuri de media independente au incercat sa furnizeze o alternativa la presa corporatista, tocmai pentru ca aceasta nu a fost in stare, din motive institutionale, sa raporteze onest si precis despre ideile miscarilor politice anarhiste, anti-capitaliste si in general anti-sistem. In ciuda nenumaratelor esecuri si probleme, in unele cazuri am fost cel putin temporar victoriosi in patrunderea prin vidul acoperirii corporatiste si in aducerea in constiinta publica a problemelor sociale vitale. Asta se intampla mai ales in timpul momentelor exceptionale de mobilizare politica publica. Desi aceste momente au partile lor proaste evidente, exista multe lucruri de care putem fi mandri atunci cand lucram cu totii pentru furnizarea unei astfel de acoperiri.
Alternativa este ciclul perpetuu al purtatorilor de cuvant radicali si al grupurilor de presa care abordeaza reporterul sau editorul corporatist, incercand sa mearga pe valul capriciilor editoriale destul timp incat sa produca constientizare publica. Asta e o activitate necesara. Dar atunci cand este singura strategie, iar media radicala independenta este tratata doar ca un var sarac al presei liberale, exista mereu riscul prabusirii totale atunci cand editorul decide ca s-a schimbat trendul sau ca, continutul politic al unei miscari a intrecut limitele permise.
Aceasta problema de dependenta este multiplicata atunci cand grupurile radicale folosesc servicii corporatiste ca baza a intregii lor infrastructuri de comunicare - Blogger pentru publicarea de stiri, Facebook pentru organizare, Hotmail pentru mail, Google groups pentru discutii de grup.
Pregatiti un eveniment politic de amploare folosind Facebook? Nu fiti surprinsi daca grupul vostru de Facebook dispare. Plangerile politiei cu privire la organizarea online sunt rareori intampinate de raspunsuri principiale din partea unei corporatii al carei CEO, Mark Zuckerberg, si-a descris in mod public utilizatorii ca fiind "cretini" pentru ca ii incredinteaza atat de multe date personale.
Disparitia conturilor de email corporatiste, grupurilor de Facebook, etc., din motive politice deja de intampla in mod constant. Extrapoland putin, este de neconceput ca sistemele de informatii aflate sub management corporatist vor ramane stabile si functionale pentru activisti anti-sistem intr-o perioada de conflict social major. Anul ce vine va vedea probabil o crestere a antagonismelor sociale, cu taieri guvernamentale brutale ale tuturor partilor redistributive ale statului si cu atacuri asupra standardelor de trai ale marii majoritati a oamenilor. Criza financiara trebuie sa fie platita de oricine nu se poate apara.
Intr-o astfel de situatie, singurii activisti politici anti-sistem care ar putea sa nu ia in considerare capacitatile de supraveghere si dependenta - incluzand caracteristicile inerente in sistemele de informatii controlate de corporatii - sunt cei care nu se iau pe ei insisi in serios, cei care cred ca nu au nici o sansa de a castiga ceva, si ca sunt predestinati sa esueze. Cu alte cuvinte, "fraierii". Mai exact, oamenii care au decis sa fie fraieri. Si cine vrea sa lucreze cu o gramada de fraieri? Nimeni in afara altor fraieri.
Exista, bineinteles, motive din care majoritatea miscarilor anti-sistem din Marea Britanie practica o securitate atat de sumbra a comunicatiilor, se fac dependenti de sisteme corporatiste si cresc regulat valoarea la bursa. Computerele si sistemele de comunicatii sunt complexe iar majoritatea oamenilor se simt incapabili sa ia decizii informate cu privire la subiecte tehnice - astfel ca ajung sa gandeasca in termeni de "Cui ii pasa? Nu pot sa fac nimic in sensul asta."
Asta nu e o atitudine nerezonabila in intregime. Tocilarii radicali care ar trebui sa explice diferitele optiuni unor miscari sociale de amploare, rareori reusesc sa furnizeze informatii clare, simple si concise cu privire la subiectele importante. Se incalcesc in trivialitati, si incep sa emita termeni tehnici de neinteles. Chiar mai grav de atat actioneaza hoardele de pseudo-tocilari semi-competenti, care invariabil au opinii puternice pe care le exprima cu voce tare desi au doar cunostinte fragmentare sau incorecte cu privire la ceea ce vorbesc.
Problema este una colectiva, si necesita o asumare colectiva a solutiilor si o multime de munca tehnica pe care majoritatea grupurilor si indivizilor nu au capacitatea sa o realizeze. Nimeni nu a facut deocamdata un anunt clar de a schimba folosirea sistemelor corporatiste intr-o problema politica la nivelul intregii miscari, si majoritatea oamenilor sunt probabil in necunostinta de cauza in ceea ce priveste magnitudinea problemelor pe care le aduna treptat. Simplul volum de informatii pe care il genereaza despre obiceiurile lor zilnice, retelele lor de prieteni si contactele politice, precum si planurile specifice, i-ar surprinde probabil daca s-ar opri sa se gandeasca la asta. Si s-ar putea de asemenea sa nu vada nici o alternativa la aceasta dependenta de sistemele corporatiste.
Deci, ce se poate face?
Primul lucru, si cel mai usor de facut, este discutarea acestor probleme cu oamenii cu care actionati politic si apoi luarea unei decizii cu privire la modul in care veti actiona mai departe. Desi nu este realist sa ne asteptam ca toata lumea sa devina peste noapte un expert in securitatea calculatoarelor, asumarea responsabilitatii realizarii unor cercetari in acest sens de catre cineva din grupul vostru sau din cercul vostru de prieteni ar putea da roade foarte repede.
Daca tu este acea persoana, iata cateva lucruri pe care s-ar putea sa vrei sa le ai in vedere.
1) Exista grupuri de tocilari care incearca sa construiasca un pod peste prapastia dintre oamenii cu cunostinte tehnice si cei fara, furnizand sfaturi simple, clare si usor de inteles in ce priveste folosirea calculatorului. Un exemplu este Hactionlab, care a produs recent o brosura numita "Unelte tehnice pentru Activisti: Un ghid al tehnicii pentru non-tehnici".
2) Exista alternative non-corporatiste la serviciile corporatiste, care sunt administrate de oameni in care se poate avea incredere. E usor sa scapi de adresa de email corporatista. Fiecare tara din lume are furnizorii sai de internet radicali (aktivix, autistici, mayfirst, nadir, nodo50, riseup, si multe altele). Majoritatea lor ofera servicii de email sigure, de incredere, ce nu se afla sub control corporatist. Nu lasa pe nimeni sa iti spioneze comunicarile, au structuri tehnice si legale pentru a-ti apara intimitatea si anonimitatea si lucreaza enorm pentru a-si mentine utilizatorii siguri si sistemele in functiune in momente de represiune crescuta.
Multi dintre ei si-au dovedit curajul prin refuzul lor de a coopera cu politia, in ciuda amenintarilor sau chiar a arestarii. Sunt bagati in seama de cele mai mult ori mai des de politie decat de cei in numele carora fac in mod colectiv zeci de mii de ore de munca tehnica, in cea mai mare parte fara nici un ban. Rareori li se multumeste, asa ca din partea unui utilizator recunoscator: multumesc!
Daca aveti bani sau timp la dispozitie, ganditi-va sa le trimiteti o donatie sau sa organizati o strangere de fonduri, pentru ca au nevoie de ajutor ca sa-si extinda aria serviciilor. Cel mai important, au nevoie de multi oameni care sa le foloseasca serviciile si de multa solidaritate atunci cand sunt atacati.
3) La nivel individual, poti sa-ti reevaluezi folosirea serviciilor corporatiste in sferele non-politice ale vietii tale. Daca gaborii s-ar uita peste totalul traficului comunicatiilor tare, ce ar afla? Ce parere ai despre faptul ca, contribui la valoarea actiunilor dand acestor servicii exact ceea ce vor: atentia ta ca si consumator potential?
4) Daca sunteti intr-o organizatie, poate veti vrea sa va ganditi sa folositi serviciile corporatiste intr-un mod mai strategic. O modalitate ar fi sa va conceptualizati folosirea serviciilor corporatiste ca pe un fel de strategie de guerilla. Furnizorii radicali de servicii si organizatiile pe internet joaca rolul zonelor sigure, iar serviciile corporatiste sunt locuri in care forati in timp ce mentineti baze sigure in alta parte. Este evident faptul ca exista sute de milioane de oameni care folosesc Facebook, Google sau Blogger, si nu are rost sa ignoram acest lucru. In acelasi fel, multi oameni merg la mall sau la mcdonalds in fiecare saptamana; asta nu inseamna ca Durruti, Makhno sau Marcos le-ar considera locuri minunate pentru o baza strategica.
Intre timp, noi cei care scriem coduri pentru a sustine miscarile sociale, stim ca trebuie sa facem o munca mai buna. Acum zece ani era mai simplu, cei care realizau coduri radicale aflandu-se in fruntea competitiei cu corporatiile. Astazi insa, concurarea cu bugetele de dezvoltare ale unor corporatii inteligente, fara a avea venituri si cu numerele noastre in continua scadere fie din cauze naturale fie din cauza recrutarii capitaliste, ne aflam in dezavantaj.
Cu toate astea, suntem inca aici, si inca luptam cat de bine putem: scriem coduri sigure, care respecta intimitatea si care va permit sa va faceti treaba in afara supravegherii statului sau corporatiilor.
Din moment ce telefonul e practic un computer, iar internetul se afla in procesul de a se da peste cap pentru a fuziona cu strada, aceasta munca va deveni din ce in ce mai importanta. Traim in viitor si e greu de crezut ca n-o sa mai intram pe internet! Dar tot ne vom vedea pe strazi.
http://scroogle.org/
http://www.google-watch.org/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu