La 21 Mai 2008, echipe speciale ale politiei austriece au arestat 10 activisti ai miscarii de protectie a animalelor care activeaza cu succes in Austria. Activistii, printre ei si un fost asistent cercetator la Universitatea din Cambridge, au fost arestati preventiv. Ministerul de Interne s-a laudat la acel moment cu prinderea unei gasti de infractori responsabila pentru numeroase cazuri de incendieri, atacuri cu gaze si amenintari cu bomba.
Cu toate acestea, oamenii inchisi au insistat ca dosarele acuzarii la care in cele din urma li s-a oferit acces, nu contin nici un fel de dovada de contraventie sau infractiune ci mai degraba o descriere a campaniilor lor de schimbare a legilor si a politicilor de afaceri. Unul din prizonieri a facut greva foamei, abtinandu-se de la mancare timp de 39 de zile. Critica aspra a venit din partea multor personalitati si organizatii, printre care si Amnesty International si Partidul Verde.
Dupa mai mult de trei luni, un procuror de stat a ordonat eliberarea activistilor, spunand ca timpul petrecut in arest trebuie sa fie proportional cu sentinta asteptata. Asta a dus la indepartarea atentiei publice, cazul nefiind insa inchis. In februarie 2010, procuratura a anuntat ca s-au gasit destule dovezi pentru a aduce in fata instantei 13 activisti pentru drepturile animalelor, incluzandu-i si pe cei zece care au petrecut trei luni in arest.
Patru dintre activisti au postat pe internet foile lor de acuzare. Cele mai rele temeri s-au implinit. Nu exista nimic in acele foi de acuzare care ar putea fi vazut ca dovada de comportament infractional. Mai degraba, presupusa participare a activistilor intr-o organizatie criminala este dedusa dintr-o lista extinsa de opinii exprimate si activitati politice, cum ar fi organizarea de demonstratii si de conferinte publice.
Se pare ca procesul va dura 6 luni. Activistii risca o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 5 ani si vor trebui sa plateasca peste 35.000€ fiecare pentru avocatii apararii, bani care nu li se vor returna nici macar in cazul finalizarii favorabile a procesului.
Acestea nu pot fi tolerate. Austriei nu trebuie sa i se permita sa isi terorizeze cetatenii cu ruina financiara si inchisoare datorita activitatilor lor politice.
Miscarea
Miscarea austriaca de protectie a animalelor este de mult timp considerata ca fiind una din cele mai de succes din intreaga lume. Intre 1998 si 2008, aceasta a reusit sa reformeze semnificativ legislatia Austriei cu privire la bunastarea animalelor, obtinant o interzicere a fermelor de blana, interzicerea folosirii animalelor salbatice in circuri, interzicerea experimentelor pe primatele mari, interzicerea fermelor baterii de gaini si iepuri, si introducerea institutului avocatilor animalelor. Toate partidele politice parlamentare s-au angajat sa implementeze protectia animalelor in constitutia federala. Aceste reusite au fost obtinute prin campanii inteligente, folosind deseori mijloace precum demonstratiile, actiunile media, lobby-ul si actele de dezobedienta civica.
Cu toate acestea, nu toata lumea s-a bucurat de reusitele acestei miscari. Legile care imbunatatesc starea animalelor, precum interzicerea fermelor baterii, s-au confruntat direct cu interesele de afaceri ale industriei animalelor, fapt care a facut ca multi politicieni sa fie reticenti in a le implementa. Dar activistii au reusit sa folosesca sustinerea publica pentru a aplica presiuni asupra acestor politicieni, fapt care i-a fortat sa accepte in cele din urma aceste legi. Bineinteles, asta a dus la o si mai mare tensiune intre intreprinderile animaliere si politicieni pe de o parte, si activistii care au avut castig de cauza pe de cealalta parte.
Ancheta
In 2006 si 2007, un magazin universal Kleider Bauer, in fata caruita erau organizate demonstratii impotriva blanurilor in fiecare saptamana, a fost distrus de mai multe ori de indivizi necunoscuti. Dupa un astfel de atac, cei doi proprietari ai companiei au participat la o intalnire secreta cu sefii politiei si ministerului de interne. Dupa cum s-a vazut din notele eliberate mai tarziu de presa, seful politiei a scos in evidenta faptul ca nu exista nici o dovada cum ca ar exista vreo legatura intre aceste atacuri si demonstratii. Dar oricat de incredibil ar parea, seful biroului de securitate publica al ministerului a ordonat politiei sa "foloseasca toate posibilitatile administrative pentru a interzice demonstratiile in fata companiei".
Cu toate acestea, asta a fost doar inceputul. Cea mai semnificativa decizie a intalnirii a fost fondarea unei unitati speciale de ancheta numita SOKO care urma sa se concentreze asupra bine cunoscutilor activisti de protectie a animalelor si a organizatiilor de acest tip. Treizeci si trei de ofiteri de politie au fost repartizati in acest sens. In timpul urmatoarelor 12 luni, o imensa actiune de spionare a fost pusa in practica. Toate convorbirile principalilor activisti au fost inregistrate iar miscarile lor au fost urmarite prin intermediul telefoanelor lor mobile; e-mail-urile au fost citite, inclusiv cele vechi de cativa ani; organizatiile au fost infiltrate de spioni, iar camere si microfoane au fost instalate in masini, birouri, si case particulare.
Daunele provocate de atacurile nerezolvate asupra intreprinderilor animaliere in decursul ultimilor zece ani se spune ca se ridica la 600 000€ (desi 70% din aceasta suma a fost revocata de compania de asigurari care se ocupa cu evaluarea). Cu toate astea, politia nu a ezitat sa pompeze cateva milioane de euro in aceasta investigatie. Intr-un interviu secret acordat unui cotidian austriac, "Österreich", un ofiter de politie din agentia judiciara federala austriaca a spus urmatoarele: "Atunci cand realizam anchete impotriva traficantilor de droguri, traficantilor de pornografie cu copii sau impotriva mafiei ruse, depasirea unui buget este mereu o problema. Dar in acest caz, banii nu au fost niciodata o problema".
Arestarea
La 21 Mai 2008, ora 6 dimineata, unitati speciale ale politiei austriece au navalit in 23 de case si birouri particulare. Usile au fost date de pamant, paturile au fost incercuite de politisti mascati si locuitori pe jumatate adormiti au fost amenintati cu arme puse la cap. Zece activisti ai protectiei animalelor au fost trimisi in arest preventiv. Ministerul de Interne s-a laudat la acel moment ca a prins o mare gasca de infractori responsabili pentru numeroase cazuri de daune asupra proprietatilor, incendieri, atacuri cu gaz si amenintari cu bombe.
Dar activistii inchisi nu au fost informati cu privire la motivele exacte pentru care au fost retinuti. Accesul la dosarele acuzarii a fost pur si simplu interzis. Drept rezultat, unii din prizonieri au intrat in greva foamei, cerand sa vada dovezile sau sa fie eliberati imediat. Proteste au inceput sa apara atat in Austria cat si in strainatate. Critica aspra a fost adusa de Amnesty International, Partidul Verde Austriac si unii social democrati; personalitati bine cunoscute, precum castigatoarea premiului Nobel Elfriede Jelinek, au trimis scrisori de protest. Au fost organizate demonstratii in fata ambasadelor Austriei din toata lumea.
Atunci cand unele parti din dosare au fost in cele din urma dezvaluite, activistii si avocatii lor au insistat in mod unanim ca documentele infatisate nu contineau nicio dovada cu privire la vreo activitate ilegala ci mai degraba o lista cu activitati perfect normale ale unor ong-uri, precum organizarea demonstratiilor sau conferintelor publice. Acuzarea statului a refuzat sa comenteze cu privire la aceste obiectii grave, referindu-se la ancheta in desfasurare si la presupusa independenta de curte. Unul din prizonieri, Martin Balluch, un dublu doctor si fost asistent stiintific la Universitatea Cambridge, a continuat greva foamei si a rezistat timp de 39 de zile.
"In ziua 36 atinsesem un nou punct grav, care mi-a provocat experiente apropiate de moarte. Aveam aceasta senzatie puternica de suspendare deasupra unui vid complet. Eram cat pe ce sa cad in el. Mi-am imaginat situatia mea ca fiind pana la gat intr-o crevasa, stand pe gheata atat de subtire incat nu imi va mai putea sustine greutatea pentru mult timp. Nu mai puteam iesi afara singur." Martin Balluch intr-o scrisoare din inchisoare.
Activistii au fost fortati sa stea in conditii ce nu corespund nici macar de departe cu principiul prezumtiei de nevinovatie. Au fost inchisi timp de 23 de ore pe zi in celule mici; li s-a permis sa faca exercitii doar o ora pe zi intr-o curte din beton. Puteau face dus sau primi vizite doar de doua ori pe saptamana si li s-a interzis contactul fizic cu cei dragi, putand vorbi cu ei doar despartiti de un panou de sticla timp de 30 de minute. Nu-i de mirare ca unii din activisti au fost nevoiti sa foloseasca medicamente anti-depresive.
Eliberarea
La 2 Septembrie 2008, cu cateva saptamani inainte de alegeri parlamentare, un procuror de stat a ordonat brusc eliberarea activistilor. Drept rezultat, majoritatea atentiei publice si a mediei a fost indepartata de caz. Dar nu se sfarsise - din contra. Eliberarea a fost justificata doar de necesitatea de "lungime a detentiei proportionala cu sentintele asteptate" - acuzarea si retinerea nu au fost aduse in discutie. In octombrie 2008, curtea suprema a eliberat un verdict spunand ca totul s-a desfasurat in mod corect.
Vietile activistilor au fost afectate grav. Depresie, anxietate, atacuri de panica si probleme cu somnul erau la ordinea zilei. Majoritatea au trebuit sa consulte terapeuti. Miscarea a fost efectiv paralizata. Unii activisti au renuntat complet la campanii, si chiar si cei care ar fi continuat, nu erau in stare sa lucreze ca de obicei din moment ce politia a refuzat sa le returneze computerele, documentele, materialele foto si video, bazele de date cu donatorii si alte elemente esentiale care au fost confiscate in timpul raziilor din mai 2008. Mai mult, politia a refuzat in permanenta sa puna la dispozitia activistilor dosarele anchetei, creand nenumarate suspiciuni cu privire la ce alte lucruri li se ascund. Atunci cand curtea a decis in cele din urma ca aceste lucruri sunt inacceptabile, politia a ignorat pur si simplu verdictul.
In februarie 2010, procuratura a anuntat ca 13 activisti, printre care si cei zece care au fost in arest, vor fi acuzati si adusi in fata instantei din cauza presupusei lor participari intr-o organizatie criminala. Patru din activistii acuzati au decis sa publice integral pe internet foile lor de acuzare, fapt care a constituit o adevarata revelatie, facand posibila, in sfarsit, evaluarea dintr-o perspectiva obiectiva a masurilor extreme luate impotriva activistilor si daca acestea ar fi putut fi vreodata justificate.
Acuzatiile
Cei patru activisti care si-au publicat foile de acuzare (printre care Martin Balluch si Christian Moser, care au fost tinuti in arest 3 luni de zile) sunt acuzati sub Sectiunea 278a a Codului Penal Austriac. Se spune ca sunt membrii unei organizatii criminale care se presupune ca e responsabila pentru infractiuni precum amenintari sau daune asupra proprietatii, care au fost comise de indivizi necunoscuti impotriva companiilor sau indivizilor asociati cu traficul de blana, experimentele pe animale, vantaul sau alte asemenea abuzuri impotriva animalelor.
Dar privind atent la foile de acuzare, singurele "legaturi" dovedite dintre cei patru activisti si infractiunile respective sunt urmatoarele:
- desi faptasii infractiunilor sunt necunoscuti, se pare ca in mare parte motivatia actelor lor a fost aceeasi ca si cea a celor patru activisti atunci cand au participat la proteste legale si campanii > ex.: incurajarea unui magazin sa inceteze vinderea blanurilor;
- ca jurnalist la un program radio, Martin Balluch a amintit uneori faptul ca aceste infractiuni au fost comise;
- cei patru activisti si-au exprimat uneori opiniile, in cea mai mare parte pe platforme de internet, opinii pe care acuzarea le vede ca fiind dovezi ca acestia se plaseaza in favoarea acestor infractiuni.
Pe baza acestor "dovezi", acuzarea pretinde ca activitatile de campanii legale pe care le-au intreprins cei patru activisti si infractiunile comise de necunoscuti trebuie sa fie considerate ca facand parte din o singura campanie dusa de o organizatie criminala, ceea ce inseamna ca pana si campaniile legale sunt de fapt criminale din moment ce sustin aceasta presupusa organizatie criminala.
De aceea activitatile firesti ale ong-urilor, precum filmarea conditiilor din fermele de animale, organizarea demonstratiilor, conferintelor si workshop-urilor, realizarea flyere-lor impotriva vanatorii si discutarea strategiilor de campanie sunt in intregime trecute pe foile de acuzare ca dovezi impotriva activistilor, fara a incerca macar sa dovedeasca, comiterea sau planuirea vreunei infractiuni in cadrul acestor activitati. In mod evident aceasta este o negare profunda a legii.
Activistii risca acum pana la 5 ani de inchisoare. Cu 115 martori invitati de acuzare, procesul se banuieste ca va dura 6 luni. Asta nu inseamna doar o tulburare extrema a vietilor personale ale activistilor, ci si costuri de aparare legala ce se ridica la cel putin 35 000€ de persoana. Legea austriaca nu da activistilor nici un drept de rambursare a acestor costuri de judecata chiar daca in cele din urma vor fi gasiti ca fiind nevinovati.
Concluzie
Publicarea foilor de acuzare de catre cei patru activisti a confirmat temerile cele mai puternice. Prin supravegherea masiva, politia austriaca a fost in mod evident incapabila sa gaseasca altceva decat niste exprimari de opinii, aratand ca activistii probabil au unele simpatii pentru distrugerea proprietatii intreprinderilor pe care ei le considera lipsite de etica. In ciuda acestui fapt, supravegherea pe termen lung realizata de politie, nu a reusit sa dovedeasca, ca au comis vreo infractiune.
Dar statul austriac nu are scrupule. Pentru a depasi lipsa completa de dovezi, acuzarea s-a folosit de formularea vaga a Sectiunii 278a si a adoptat de facto conceptul Orwellian de crima de gandire. "Gandirea criminala" a activistilor este folosita ca dovada a presupusei lor afilieri cu o organizatie criminala, iar aceasta presupusa afiliere este dovada ca activitatile lor legale de protectie a animalelor sunt de fapt criminale. Batandu-si joc de propria constitutie a Austriei, chiar organizarea de demonstratii este prezentata in mod explicit ca fiind unul din aceste acte criminale.
Cu aceasta justificare, activistii au fost treziti intr-o dimineata de politisti mascati care-si indreptau armele spre capurile lor. Martin Balluch si Christian Moser au fost inchisi in celule timp de trei luni, unul dintre ei fiind separt de sotia sa si copii sai mici, iar celalalt petrecandu-si mai mult de o luna in greva foamei. Curtea suprema a decis mai tarziu ca totul s-a desfasurat in mod corect. Dupa ce a reusit deja sa ruineze financiar si psihologic vietile activistilor, statul austriac vrea acum sa-i puna inapoi in inchisoare pentru pana la 5 ani.
Publicand foile de acuzare, cei patru activisti au demonstrat dincolo de orice indoiala ca sunt persecutati pentru opiniile si activitatile lor politice. Acesta este prin el insusi un scandal al drepturilor omului, indiferent daca exista vreo justificare pentru acuzarea restului de 9 activisti. Dar din moment ce acestia sunt acuzati sub aceeasi Sectiune 278a, se presupune ca dovezile impotriva lor se bazeaza pe aceleasi nimicuri. Atunci cand 13 activisti politici sunt tinuti sub amenintarea directa cu ruina financiara si pana la 5 ani inchisoare, e greu sa nu suspectezi ca aceasta este o incercare de eliminare a intregii miscari sociale, care pur si simplu a devenit prea incomoda.
Va rugam sa va adaugati vocile la protestul impotriva violarii flagrante a drepturilor omului din Austria.
mai multe info pe http://www.shameonaustria.org
RUSINE CELOR CE FAC ACESTE LUCRURI DA UN MEMBRU AL NOII DREPTE AR FI FACUT UN ASA LUCRU TOATE ZIARELE AR FI SCRIS. E ROMANIA PLINA DE BOLSEVICI. ASTA E UN FAPT PSD DEMOCRAT CUM ZICE MAIMUTA AIA DE PONTA NU EXIZTA , PSD BOLSEVIC EXIZISTA. RUSINE RUSINE RUSINE RUSINE……….
PSD SI LA TOTI BLSEVICI. JALNIC!!!!!!!!!!!
Ma gandesc totusi.PSD, PSD.Da cat de cretin sa fie sa vina imbracat in ‘uniforma’ sa faca asta ziua in amiaza – mare.Ar fi in stare, nu zic nu.Dar..ramane un semn de intrebare cu punct apasat.
Camarazi,astea sunt manevre ordinare.In atatia ani de ND am pielea tabacita de astfel de lucruri.Stiti cati “baieti veseli” sunt in spatele acestor acte de vandalism?!?MULTI!!!ENORM DE MULTI!!!Sunt provocari nenorocite pt a ne face sa ne iesim din fire…sunt atat de retarzi ca aia cred ca noi mai putem pune botul la asa ceva.De obicei aia care fac asa ceva au in buzunar si o anumita legitimatie…
Doar un PSD-ist poate fi capabil de asemenea josnicie!
Sunt tulburati la cap de faptul ca ND se apropie de inimile romanilor!
Da, e posibil totuşi să fie vorba de un cretinel care a luat “doctrina” ptrea-n serios şi care vrea să arăte cât de “de stânga” e el. Sau de un pirde-vară “antifa” care cerşeşte ţigări şi care s-a gandit la un plan diabolic. Penibil oricum.
Ce e nasol e că a dat şi pe perete, că de pe geamuri şi termopane se ia.