ASEDIEREA ATENEI

Anarhistii si stangistii din Grecia au organizat in data de 17 noiembrie vaste demonstratii pentru a aniversa implinirea a 36 de ani de la protestele studentesti organizate la Scoala Politehnica din Atena indreptate impotriva dictaturii fasciste, sustinuta la acea vreme de guvernul american.

Marsul de protest a pornit in jurul orei 16:00 din zona Syntagma Square, unde au fost comemorate asasinatele a doi protestatari din 1980. Doua ore mai tarziu, trupele MAT (riot cops) au folosit gaze lacrimogene pentru a dispersa blocul anarhist. Cu toate acestea, marsul a ajuns in fata Ambasadei SUA unde sute de agenti MAT formau o linie de protectie care inconjura cladirea. Desi numarul demontrantilor era cuprins intre 2500 si 4000, acestia au hotarat sa se imparta in grupuri mai mici si sa se intoarca in Exarhia, unde sunt situate sediile centrale ale Politiei si ale Curtii Supreme. Black Bloc-ul a fost divizat de catre interventia trupelor MAT, anarhistii ripostand cu pietre si cocktailuri molotov.

Un grup de 100 de protestatari a fost incercuit de politie si imobilizati cu brutalitate pentru a fi arestati. Printre cei arestati se numara si doi jurnalisti: un jurnalist francez al AFP si un jurnalist al radio Kokkino.

Intre timp, anarhistii au ajuns in Exarhia, unde au avut loc cronfuntari directe cu politia. Pietre, cocktailuri molotov si baricade in flacari! Exarhia este incercuita de trupele MAT, in schimb, anarhistilor li se alatura foarte multi localnici, care au declarat mai apoi ca politistii erau extrem de violenti si nu purtau placute de identificare.

De asemenea, in Salonica au fost organizate 3 marsuri de protest la care au participat foarte multe persoane. La sfarsitul demonstratiilor, fortele de politie au fost atacate si indepartate de baricade.

In Irakleion, Creta, au fost retinute 5 persoane in timpul conflictelor , dintre care una a fost arestata. Ca raspuns, primaria orasului a fost ocupata, pentru a cere astfel eliberarea imediata a celor 5 protestatari.

SALVADOR

subtitrare>

"Spania 1973. Vrem sa schimbam stilul.Sa terminam cu lumea demodata si sa construim o lume fara clase sociale. Pentru ca stim ca numai din cuvinte nu se obtine nimic. - Problema este ca banii sunt in banci - . Este cel mai bun moment al nostru, pana acum totul a iesit bine. Stiti deja cine suntem, veniti la noi, dar toti stim foarte bine pe care dintre noi il vom alege. - Avem un politist mort. Sa vorbim cu biserica, cu partidele, cu sindicatele. - - Voiati un cap de turc, acum il aveti - - Sa nu te astepti la nimic bun -. Si, pentru mine, pedeapsa cu moartea? - Da. - Vreau sa scap cu viata, ai auzit? - L-au omorat pe Carrero Blanco. - Bomba aia m-a omorat si pe mine. -
A fost o vreme cand isi dorea libertatea. - Nu poti trai omorand lumea. -
El a indraznit sa traiasca fara teama. - Tatal meu a trait toata viata cu teama in san. - Asta ar distruge pe oricine."

SALVADOR (Spain, 2006)
Regia - Manuel Huerga

Salvador Puig Antich nu este un nume familiar pentru multă lume, nici măcar în Spania natală. Poate doar în Catalonia. Dar în 1974 el era binecunoscut ca membru al unui grup de terorişti care acţionau în zona dintre Barcelona şi Toulouse încă din anii ’60, când erau mişcări studenţeşti în toată Europa, când se forma Brigada Roşie şi alte mişcări subversive.
În ultimii ani ai dictaturii Generalului Franco, care durase 40 de ani, represiunea era din ce în ce mai dură, aşa că grupurile teroriste făceau jafuri armate şi răpeau politicieni.
Salvador era unul dintre aceşti idealişti. Grupul lui însă acţiona din ce în ce mai dur, jefuind bănci pentru a susţine lupta, pentru a finanţa mişcări muncitoreşti sau greve.
Filmul începe cu un raid al poliţiei în timpul căruia este arestat Salvador. În timpul luptei, împuşcase un poliţist. În timpul discuţiei cu avocatul sunt secvenţe de flash back care explică şi ilustrează ce a însemnat viaţa lui şi ce a pus în joc.
La jumătatea filmului de 2 ore şi jumătate, ne găsim în acelaşi punct din care plecasem, dar mult mai implicaţi.
În acest moment, “Salvador” devine un film foarte emoţionant, un film despre pedeapsa capitală care poate să stea alături de alte filme pe această temă, mai ales cele în care e vorba de implicaţii politice.
În prima parte a filmului, îl vedem pe Salvador şi simpatia noastră pentru idealismul lui e alterată de crimele şi violenţele la care participă.
Apoi ajungem să cunoaştem omul din spatele acţiunilor, ceea ce e altceva.
Spectatorul se poate identifica în paznicii furioşi care trebuie să aibă grijă chiar şi de avocat, apoi citeşte scrisoarea lui Salvador către tatăl său, începe să aibă altă imagine despre el, apoi discuţiile despre fiul lui care are dislexie.
Gardienii joacă baschet împreună cu el şi încep să înţeleagă, ca şi noi, că statul exercită o reprimare barbară. Secvenţa morţii ( sugrumarea executată de un individ indiferent) este groaznic de brutală.
Este un film care confirmă statutul de star internaţional al lui Daniel Bruhl, a cărui mamă este, de altfel, din Barcelona.
La final, regizorul a adăugat, ca post scriptum, un colaj cu secvenţe din 1970 ale durităţii regimului. (luat de la http://signisromania.blogspot.com/2006/06/spania-razboiului-civil-cronica-de.html)