COMUNICAT 2

nr. 2 *Multiplică şi distribuie!*



COMUNICAT

"Un stăpân, orice ar face şi oricât de liberal ar vrea să se arate, n-ar rămâne mai puţin decât un stăpân întotdeauna, iar existenţa sa implică, în mod obligatoriu, sclavia a tot ceea ce se găseşte sub el."


Noi atacuri asupra spiritului critic din partea acestor stăpani, pe care nu-i legitimează decât o ştampilă – o pată de tuş pe o bucată de hârtie - au loc în permanenţă, din momentul în care ţi-ai părăsit apartamentul până te reîntorci, culminând cu invazia propriului apartament, din momentul în care deschizi televizorul şi până îl scoţi din priză.

Nimic nu este acum mai nociv, subtil, cancerigen, ca această invazie, atât a spaţiului privat cât şi a spaţiului public. Furtul se petrece sub ochii noştri, ai indivizilor cărora li s-au dat destule motive de îngrijorare – rata la bancă, întreţinerea, taxa la facultate, impozitul, pandemiile, criza, terorismul – pentru a-şi atrofia orice formă de scepticism, de îndoială, de atitudine critică, îndreptată împotriva celor care, sub pretextul administrării “afacerilor publice”, sfârşesc în a-şi gestiona cu succes afacerile private. Acest furt, nu numai că se petrece în imediata noastră apropiere, dar fără o iniţiativă individuală care să exprime dezacordul, protestul, indignarea, mânia celui căruia i s-a furat portofelul cu ultimii bani de mâncare, va fi în totalitate susţinut şi întreţinut de ignoranţa, indiferenţa şi pasivitatea noastră.

Cu asemenea guverne cărora nu le putem atribui niciun succes, decât “succesul” de a fi creat o armată de şomeri, o gloată de adolescenţi inculţi şi obezi, o majoritate populară care practică ostentativ snobismul şi ipocrizia, viaţa noastră, a tuturor, a fost strangulată, înnecată, asfixiată, intoxicată. Subzistenţa este acum numită viaţă!

Spaţiul public a devenit spaţiul autorităţilor, spaţiul marilor companii, al încarcerării animalelor în scopuri “profitabile”. De ce individul de rând este supravegheat prin intermediul camerelor video? Nu mai degrabă “oficialităţile”, “aleşii noştri”, “slujitorii poporului” ar trebui supravegheaţi cu atenţie de indivizii de rând? De ce acceptăm ca traseul nostru cotidian, până la servici şi înapoi în apartament, să fie observat, controlat, exploatat? De ce acceptam ca relaţiile noastre sociale să nu mai aibă nimic intim, nimic personal? Telefoanele cui ar trebui ascultate? Ale indivizilor sau ale politicienilor? Mesajele cui ar trebui să apară în “spaţiul public? Mesajele marilor corporaţii care nu te îndeamnă decât la consum, care nu îţi creează decât nevoi neavând niciodată intenţia de a le satisface, ci doar de a le întreţine? Sau mesajele care exprimă nevoile, indignarea şi problemele indivizilor?

Dacă o corporaţie “plăteşte” pentru a-şi expune în mod vulgar marfa în spaţiul public, acest fapt este catalogat ca fiind “publicitate”, dar dacă tu laşi acest comunicat în sfera spaţiului public, acest fapt nu este catalogat ca fiind act de resuscitare a spiritului critic sau de dezobedienţă civică, ci ca fiind un fabricant de gunoi. Acest comunicat doreşte ca fiecare individ să conştientizeze puterea de care dispune şi să realizeze faptul că poate opune rezistenţă tuturor hotărârilor autoritare care contravin drepturilor şi libertăţilor sale.

Ţara în care numărul somerilor creşte în fiecare zi, cei care sunt nevoiţi să restituie apartamentele cumpărate prin credite sunt din ce în ce mai mulţi, parcul auto care primeşte maşinile cumpărate prin leasing şi ale căror proprietari nu le mai pot plăti devine din ce în ce mai spaţios – ţara în care toţi aşteaptă! Toţi aşteaptă o schimbare, dar nimeni nu face nimic pentru ca acea schimbare să aibă loc cât mai curând!
În loc să profităm de ziua liberă de 1 mai pentru a protesta, pentru a ne cere locurile de muncă înapoi, pentru a ne cere drepturile şi libertăţile înapoi, pentru a nu mai suporta acest chin, unii dintre noi s-au umilit pentru câţiva mici şi o bere ş i-au servit încă o dată pe aceşti stăpâni, iar alţii au apelat iar la indiferenţa lor şi au “sărbătorit” lângă grătar! Dar ce să pui pe grătar? Dar este vremea de sărbătorit?

Fă ceva! Circul electoral – şi nu numai – ar trebui să fie preocuparea noastră? Chiar nu avem nimic mai bun de făcut ? Ar trebui să devină problema lor reală, atunci când vor vedea că nimeni – în afara lor, căci sunt doar niste circari, şi nimic mai mult! – nu le mai înghite “pâinea” pe care o aruncă o dată la caţiva ani!

În ’89 am schimbat o tiranie cu alta, un sistem criminal cu un altul, la fel de criminal. După ce am suportat aşa-zişii comunişti, care ne-au demolat casele şi ne-au obligat să ne mutăm la bloc, să trăim înghesuiţi în apartamente, precum animalele în cuşti, acum, noile javre capitaliste, îşi permit să ne dea afară şi din aceste apartamente amărâte, în care am rămas. Ne obligă din nou să ne părăsim prietenii şi vecinii de o viaţa!

În acelaşi timp, moştenitorilor bogaţi, Statul le dă înapoi palatele, pământurile şi pădurile, unde noi nu vom mai putea pune piciorul niciodată. Tot Statul este cel care ne dă afară din apartamente pentru că nu putem plăti o blestemată de întreţinere! Au mărit preţurile la nivel “european”, dar salariile au rămas la fel. Abia reuşim să ne cumpărăm alimentele necesare, iar ei au tupeul să ne oblige să plătim întreţinerea!

Când vom înţelege că toţi politicienii, indiferent de culoarea lor politică, nu sunt decât nişte tâlhari care ne jefuiesc legal? Când vom înţelege că, doar uniţi şi ajutându-ne între noi, vom putea opri această ticăloşie, această mizerie şi acest circ? Când vom înţelege că nimic nu se va schimba, dacă preferăm să mergem la vot doar ca să le asigurăm lor viitorul?


În speranţa că acţiunea de distribuire a acestui comunicat nu va fi înnăbuşită de către statul miliţienesc în care trăim, alte manifeste vor fi distribuite în curând.





SPRIJINIŢI MIŞCAREA CONTRA STATULUI!
RENUNŢAŢI LA ORICE FORMĂ DE EGOISM ŞI INDIFERENŢĂ!


ENGLISH

No.2 *Multiply and distribute*

Communique

-Anarchist Federation-

“A master, whatever he might do and however liberal he would like to be seen, would not be less of a master always, and his existence implies compulsory slavery of everything that is underneath him.”

New attacks on critical spirit from these masters, that are not authorised by anything except a stamp – an ink stain on a piece of paper – take place continuously, from the moment you leave your apartment and until you come back, culminating with the invasion of your own home, from the moment you turn the tv on and until you unplug it.

Nothing is now more harmful, subtle, cancerous, like this invasion, both of the private space and of the public space. The theft happens right under our eyes, the eyes of individuals that were given enough reasons to worry about – bank installments, rent, faculty fees, taxes, pandemics, crisis, terrorism – in order to destroy any form of scepticism, of doubt, of critical attitude, directed towards those that, under the pretext of administrating “public affairs”, end up successfully administrating their own private bussinesses. The problem with this theft is not that it happens right near us, but that without an individual initiative to express disapprovement, protest, indignation, anger of those that got robbed of their wallets with the last money to buy food, it will be completely supported and sustained by our ignorance, indifference and pasivity.

With such goverments to which we cannot attribute any successes, other then the “success” of creating an army of unemployed individuals, a whole lot of illiterate and obese adolescents, a popular majority that ostentatively practices snobism and hypocrysy, our life, everyones life has been stranguled, drawned, asfixiated, intoxicated. Subzistence is now called life!

Public space has become the space of the authorities, the space of the big companies, the space of caging animals in “profitable” purposes. Why is the regular individual watched by video cameras? Shouldn’t it be the other way around? Shouldn’t the “oficials”, “our chosen ones”, “the servants of the people” be watched carefully by regular individuals? Why do we accept that our regular route, to work and back be surveilled, controlled, exploited? Why do we accept that our social relationship be emptied of everything intimate and personal? Whose phones should be tapped? Of the individuals or of the politicians? Whose messages should appear in the “public space”? The messages of the big corporations that push you to consume, that create needs, never having the intention to satisfy those needs but only to sustain them? Or the messages that express the needs and the problems of the individuals?

If a corporation “pays” to grossly expose its merchandise in the public space, this thing is called “advertising”, but if you leave this communique in the public space sphere, it will not be considered an act of resuscitation of critical spirit or civil disobediance, but as an act of littering. This communique wishes that every individual realizes the power he has and the fact that he can resist all authoritarian decisions that contravene to his rights and liberties.

The country in which the number of unemployed individuals rises each day, the ones who are forced to give back their apartments bought through credits are more and more, the auto-park that gets the cars bought in leasing and whose owners no longer have the money to pay for them gets larger and larger – the country in which everyone is waiting! Everyone is waiting for a change, but no one does anything for that change to happen as soon as possible!

Instead of taking advantage of the 1^st of May free day in order to protest, to ask for our jobs back, to demand our right and liberties back, to not accept the burdens imposed on us anymore, some of us have humiliated themselves for some grilled minced meat rolls and some beer and have served yet again, these masters, while others were as indifferent as always by “celebrating” with a barbeque! But is there to barbaque? But is it time to celebrate?

Do domething! Should the election circus – and not only – be our issue? Do we really don’t have anything else better to do? It should become their real problem when they’ll see that no one, except them, because they are only clowns and nothing more, will swallow the bread they throw once in a couple of years.

In ’89 we changed a tyrany with another, a criminal system with another, as criminal as the first. After we had to put up with the so called comunists, that demolished our houses and made us move in crowded blocks of flats, like animals in cages, now, the new capitalist swines, have the guts to throw us out even from these apartments. They again force us to leave our friends and lifetime neighbours.

At the same time, to the rich successors, the state gives back the palaces, the lands and the forests, where we will never set foot again. The state also throws us out of our apartments because we can’t afford to pay a bloody rent! They have raised the prices to a “european” standard, but the salaries remained the same. We can barely afford to buy the necessary food to live and they have the guts to ask us for rent!

When will we understand that all politicians, no matter their political colour, are nothing but thieves that rob us legally? When will we understand that, only united and with solidarity among ourselves will we be able to stop this misery and circus? When will we understand that nothing will change if we preffer to vote just to insure their safe future?

With a hope that the distribution of this communique will not be repressed by the militia state in which we live, some further manifests will be distributed soon.

SUPPORT THE MOVEMENT AGAINST THE STATE!

GIVE UP ANY FORM OF SELFISHNESS AND INDIFFERENCE!