"Noi nu suntem ingrijorati de problema politica a celor care vad somajul ca pe o amenintare la adresa democratiei si a ordinii. Nu simtim nicio nostalgie pentru profesionalismul pierdut. Nu vrem salarii mai bune, nu vrem continuarea subsidiilor. Noi suntem pentru abolirea muncii, pentru descoperirea unor moduri alternative de viata.
Noi vrem distrugerea acestui sistem caruia trebuie sa-i cersim un venit minim pentru a nu muri de foame.
Noi vrem distrugerea muncii si societatii, distrugerea a ceea ce facem ziua si are continuitate pana noaptea tarziu si mai departe pana a doua zi - un cerc vicios care nu pare sa aiba vreun sfarsit. Suntem prizonierii unei inchisori care nu are nici gratii si nici pereti, dar al carei obiective sunt exact aceleasi: acceptarea a ceea ce ei ne ordona, obedienta in fata comenzilor patronilor si a politiei care ii protejeaza pe ei si ceea ce noi vrem sa distrugem.
Vrem distrugerea acestor legi care ne fac sa continuam intr-un asemenea hal, prizonieri ai unei slujbe care ne ia totul: timp, creativitate, energie.
Distrugerea muncii este in primul rand distrugerea supravietuirii, este un pas inspre necunoscut dar, in acelasi timp, un pas inspre extrema creativitate.
A distruge munca inseamna a ataca, a ataca ceea ce sta la baza muncii si ceea ce produce munca. Atacul nu va afecta profitul in mod indirect, asa cum o face greva, ci va lovi direct in structura lui. Si tinta distrugerii, chiar daca este proprietatea, este in acelasi timp munca, pentru ca este ceva ce rezulta din munca.
Pentru eliberarea vietilor noastre, sa distrugem munca si intreaga societate!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu