Cu ocazia arestarii celor 6 anarhisti in Atena, Sambata 10 aprilie, publicam aici declaratia in fata curtii a unuia din cei 6 anarhisti arestati (si acuzati de politie ca fiind "unul din liderii" grupului de gherila armata "Revolutionary Struggle"). Pledoaria lui Maziotis (o "pledoarie" doar in cuvinte) este exemplara si a venit in niste momente foarte dificile pentru miscarea anarhista din Grecia. E inca prea devreme sa stim daca ne intoarcem la astfel de timpuri, dar acest document este, indiferent de situatie, unul important.Textul urmator este o traducere a ceea ce Nikos Maziotis a spus curtii in timpul procesului sau care a avut loc pe 5 si 7 Iulie 1999 in Atena, Grecia. El a fost gasit vinovat si condamnat la o sentinta de 15 ani de inchisoare pentru "tentativa de explozie cu pericol pentru vieti omenesti" si "posesie de arme si explozibile" pentru actiunea sa de plasare a unei bombe in Ministerul Industriei si Dezvoltarii, la 12 Decembrie 1997, ca semn de solidaritate cu revolta satelor din Strymonikos impotriva instalarii unei metalurgii de aur de catre compania multinationala TVX GOLD. In timpul procesului el si-a sustinut din nou alegerile politic, asa cum a facut inca de la inceput, atunci cand a trimis o scrisoare din inchisoare in care isi asuma responsabilitatea pentru actiunea impotriva Ministerului. Desi nu a acceptat niciodata acuzatiile pe care i le aducea statul, din moment ce actiunile revolutionare nu pot fi descrise in termenii codului penal. In acest sens, procesul nu a fost o procedura tipica de condamnare a cuiva care pledeaza "vinovat" ci s-a transformat intr-o confruntare politica atat intre Nikos si acuzatorii sai cat si intre camarazii sai, anarhisti si revolutionari si stat, impreuna cu mecanismele sale. Aceasta confruntare a fost puternic sustinuta de prezenta camarazilor din Sardinia (Constantino Cavallery), Italia (Alfredo Bonanno) si Franta (Hellyette Bess) care au despus marturie in fata curtii in solidaritate cu Nikon si de scrisorile de sustinere trimise de militantii inchisi ai Acion Directe, Franta, de ABC din Barcelona si de alte grupuri anarhiste din Spania. Toate acestea, impreuna cu prezenta inauntrul si in afara curtii a camarazilor anarhisti si bineinteles discursul lui Nikos Maziotis impotriva acuzatorilor sai, au dat o senzatie de lupta internationala pentru libertate si solidaritate cu toti oamenii aflati in revolta, cu toti prizonieri prinsi in momente de razboi social si de clasa impotriva statului si capitalului.
"Mai intai, nu intentionez sa ma prefac a fi "tipul bun" aici, unde am fost fortat sa vin. Nu imi voi cere scuze pentru nimic, pentru ca nu ma consider un infractor. Nu am nimic pentru care sa ma caiesc. Sunt mandru de ce am facut. Singurul lucru pe care il regret este eroare tehnica care a fost facuta astfel incat bomba nu a explodat, fapt care a dus si la gasirea amprentei mele pe ea mai tarziu, astfel ajungand aici. Asta e singurul lucru de care imi pare rau.Nikos Maziotis 7 Iulie, 1999
Trebuie sa aveti in vedere ca, desi sunteti judecatori si stati mai sus decat mine, de multe ori revolutionarii, si in acest caz chiar eu, v-am judecat cu mult inainte sa ma judecati voi pe mine. Ne aflam in tabere diferite, tabere ostile.
Revolutionarii si justitia revolutionara - pentru ca eu nu cred ca aceasta curte reprezinta justitia, este cuvantul justitie cu ghilimele - isi judeca de multe ori inimicii mult mai nemilos, atunci cand au ocazia sa impuna justitia. Voi incepe cu lucruri de acum multi ani. Nu avem nici o infractiune de-a mea de judecat aici. Din contra, vom vorbi despre crime, dar nu comise de mine. Vom vorbi de crimele facute de Stat, de mecanismele sale, de crimele politiei si justitiei...
Cea mai mare minciuna a tuturor timpurilor este ca Statul e societate. Cred ca si Nietzsche a spus ca Statul minte. Suntem impotriva diviziunii societatii in clase, suntem impotriva separarii intre cei care dau ordine si cei care respecta ordine. Aceasta structura autoritara penetreaza intreaga societate si aceasta este structura pe care noi vrem sa o distrugem. Fie prin mijloace pasnice sau violente, chiar si cu arme. Nu am nici o problema cu asta.
Il voi contrazice pe fratele meu care a spus mai devreme ca nu vroia armele pentru a face razboi. Acestea erau pentru razboi. Poate erau doar tinute acolo. Dar armele sunt pentru razboi, nu le ai doar pentru a le tine acasa. Poate ca le-am tinut asa cum erau, dar ele exista pentru a face razboi, iar eu fac razboi... Bomba din minister a fost un act de razboi.
Scopul nostru, in cadrul luptei anti-stat si anti-capitalista, este de a ne conecta cu diferite lupte sociale. Scopul nostru atunci cand ne implicam in aceste lupte este de asemenea de a incerca sa ducem lucrurile la limita, ceea ce inseamna sa culmineze cu conflictul acestor parti sociale cu Statul si politia. Sa indemnam oamenii care lupta sa depaseasca tiparele institutionale, sindicatele, administratiile locale si toti acesti manipulatori care sunt inamici ai libertatii umane. Multi camarazi de-ai mei, cu micile lor puteri, au fost antrenati in astfel de lupte. Va voi povesti mai detaliat despre ei. In 1989, intr-o lupta de interes ecologic din satul Aravissos, rezidentii din zona nu vroiau ca sursele lor de apa sa fie exploatate Compania de Apa a Tessalonik-ului. S-au ciocnit cu politia si cu fortele speciale, au dat foc pompelor de apa, au starnit incendii si au ridicat baricade. Si cativa din camarazii nostri din Tessalonik au participat la aceasta lupta si au fost chiar arestati...
In general, oriunde exista defectiuni, exista conflicte la care vrem sa participam. Pentru a submina lucrurile. Pentru noi, asta nu e o crima. Intr-un adevarat sens al cuvantului, aceste defectiuni sunt "suveranitatea populara" despre care politicienii de meserie vorbesc. Acolo este exprimata libertatea...
Acum sa vorbim de lupta oamenilor din Strymonikos. Cu mult inainte sa plasez bomba, alti camarazi au fost in sate, au vorbit cu oamenii de acolo, au publicat o rosura despre aceasta revolta, despre ciocnirile din octombrie 1996. Dar voi vorbi putin mai incolo despre lupta din Strymonikos. Mai intai, vreau sa vorbesc in mod exclusiv despre actiune.
Ca sa fiu drept, am fost inspirat sa plasez bomba dintr-un anume motiv: oamenii din sate au depasit limitele, de unii singuri. Daca ar fi fost o lupta in interiorul cadrelor institutionale, in felul in care sindicatele si administratiile locale incearca sa pastreze aceste lupte restrictionate, daca ar fi fost limitata la un protest bland, nevinovat si inocent, poate nu as fi facut nimic.
Dar camarazii de-acolo din sate - care bineinteles nu sunt anarhisti, dar nu ma intereseaza acest lucru, sunt cetateni care isi vor de asemenea libertatea - au depasit toate limitele. Au avut conflite cu politia de trei ori - la 17 octombrie 1996, la 25 Iulie '97 si la 9 Noiembrie '98 -, au dat foc masinilor de politie si dubelor fortelor speciale, au dat foc utilajelor ce apartineau TVX, au invadat minele din Olympiada si au distrus partial instalatiile. Unii din ei au devenit un fel de guerila. Noaptea, ieseau cu arme, tragand in aer pentru a speria politia. Si m-am gandit, acesti oameni sunt tari, au mers inca mai departe decat noi. Iar apoi a venit represiunea, mai ales in '97 cand in zona a fost impusa legea martiala.
Seful Politiei din Halkidiki a dat un ordin conform caruia au fost interzise toate adunarile si demonstratiile. Au trimis de asemenea unitati speciale de politie si tancuri de politie, care au venit pe strazi pentru prima data dupa 1980. Iar acum le trimiteau pe strazi din nou, in satele din Halkidiki. Asa ca m-am gandit ca trebuie sa facem ceva aici, in Atena. Nu se poate ca ceilalti sa fie sub represiune si noi sa ramanem pasivi.
Ministerul Industriei si Dezvoltarii, de pe strazile Papadiamadopoulou si Michalakopoulou, a fost unul din centrele acestui caz. Lupta din Strymonikos era o lupta impotriva "dezvoltarii", impotriva "modernizarii" si a tuturor celorlalte porcarii pe care le tot aduc in discutie. Ceea ce se ascunde in spatele tuturor acestor expresii sunt profiturile multinationalelor, profiturile capitalistilor "nostri", capitalistilor greci, profiturile oficialilor statului, statului grec, birocratilor, tuturor celor care iau banii, companiilor tehnice... Nu exista nici o legatura intre aceasta "dezvoltare" si "modernizare" despre care vorbesc si acoperirea nevoilor populare. Absolut nici o legatura. Asa ca am pus o bomba.
Scopul a fost cel pe care l-am enuntat in scrisoarea prin care mi-am asumat responsabilitatea pentru actiune. In pasajul din Februarie '98 spuneam: plasand dispozitivul explozibil, scopul meu a fost de a transmite un dublu mesaj politic. Totul este politic. Chiar si daca folosesti astfel de mijloace, mesajele sunt politice. Razboiul insusi este o modalitate de presiune politica. In acest caz, aceasta a fost tot o modalitate politica, o practica politica.
In primul rand, a fost un mesaj pentru oamenii din Strymonikos, "nu sunteti singuri, mai sunt si altii care, chiar daca sunt la 600 km distanta de voi, le pasa". Nu din motive personale...nu cunosc pe nimeni personal din acea zona. Alti camarazi cunosc persoane de-acolo. Eu nici macar n-am fost pe-acolo. Nu era vorba de casa mea care era amenintata, dar asta n-are nici o relevanta.
Pur si simplu, principiul meu, si in general principiul anarhistilor si a altor revolutionari non-anarhisti este ca libertatea sociala este una singura inseparabila. Asa ca, daca libertatea este partial amenintata, in esenta este amenintata in intregime. Daca libertatea lor este amenintata, si a mea este. Razboiul lor va fi razboiul meu, mai ales intr-o zona in care "poporul suveran" - din nou o expresie folosita de politicieni de profesie - nu vrea ceea ce vor statul si capitalul: industria metalurgica a aurului TVX.
Pe de alta parte, m-am gandit ca ok, vor exista ceva daune - stiam asta. Da, am avut intentia de a provoca daune materiale. Deci, ce daune ar fi acelea? Asupra ferestrelor, in acel caz specific, ce fel de daune? Sau in afara depozitului unde am plasat bomba? Din punctul meu de vedere, daunele ar fi fost minime. Dar chiar si daca ar fi fost mai mult decat minime, pentru mine nu este deloc important. Pentru ca libertatea nu poate fi comparata cu daunele materiale asupra unor ferestre, unei masini a statului sau unor proprietati ale statului. Pentru mine, ministerul nu este o institutie de beneficiu comun, asa cum spun acuzatiile. De beneficiu al statului da, dar nu de beneficiu social. Cu toate astea, chiar daca dispozitivul nu a explodat, mi-am transmis mesajul...
Ma voi referi putin la aspectele tehnice. Tocmai pentru ca sunt un revolutionar social, si cand spui asta e ca si cum vorbesti pentru beneficiul societatii. Nu ca si cum. Chiar este pentru beneficiul social. Din moment ce am acest principiu, nu as putea rani nici un cetatean. As putea rani un politist. Ii consider pe acestia dusmanii mei. Si voi sunteti dusmanii mei. Va separ pe voi. Fac o separare de clasa clara. Pe de o parte ii avem pe unii iar pe de cealalta parte, pe altii. Cu aceasta ocazie insa, nu am avut intentia sa ii ranesc nici pe politistii care pazeau ministerul nici pe nimeni altcineva; si bineinteles, pe nici un cetatean.
Procedura care este folosita de grupuri sau de indivizi, in general, este exact asta: intai plasezi bomba la tinta, apoi suni la un ziar. In acel caz, am sunat la "Eleftherotypia" si am spus: In jumatate de ora o bomba va exploda acolo. Exact ceea ce e scris in dovezi: In 30 de minute va fi o explozie la Ministerul Industriei si Dezvoltarii, pentru cazul TVX din Strymonikos. Chiar daca exploda sau nu, nu a existat absolut nici un pericol pentru vieti omenesti. In cazul in care ar fi explodat, ar fi existat doar daune materiale. Asa ca s-ar fi intamplat exact cum am planuit. Privind obiectiv, daca dispozitivul ar fi explodat, nu exista nicio posibilitate de producere a unui accident cum ar fi explozia inainte sau dupa termenul dat....
Vreau sa ma refer mai mult la ceea ce eu numesc solidaritate, la motivele pe care le-am avut. Ce inseamna aceasta solidaritate. Eu cred... ca societatea umana a fost creata, avand la baza trei componente: solidaritate, mutualism si ajutorare reciproca. Asa ca, pe asta se bazeaza libertatea umana. Orice grup social aflat in lupta, intr-un timp si spatiu diferit, fie ca sunt elevi sau farmieri sau cetateni ai societatilor locale, pentru mine si pentru anarhisti aceste lupte sunt foarte importante. Nu are legatura cu calitatea mea de muncitor sau cu identificarea intereselor mele cu interesele respectivei clase. Daca cineva cere un salariu mai mare sau are o cerere sindicala, pentru mine nu e important. Pentru mine, solidaritatea inseamna acceptarea fara rezerve si sustinerea cu toate mijloacele posibile a drepturilor pe care oamenii trebuie sa le aiba pentru a-si decide viata asa cum doresc, fara a-i lasa pe altii sa decida in locul lor, asa cum fac Statul si Capitalul.
Asta inseamna ca, in acest caz, al luptei din Strymonikos dar de asemenea in toate luptele sociale, pentru mine ceea ce conteaza cel mai mult este ca aceste lupte sa fie lupte prin care oamenii vor sa-si determine singuri soarta. Si nu sa aiba un sef de politie sau un oficial al statului sau un capitalist care sa decida ce trebuie sa faca. Este de importanta secundara daca vor sau nu vor fabrica, daca punctul central al luptei este unul de mediu. Cel mai important lucru este faptul ca nu vor fabrica pentru ca nu le place sa li se impuna ceva cu violenta.
Acum in ce priveste violenta politica... De la bun inceput au incercat sa prezinte un caz al unor "criminali respingatori" si "teroristi" care "au plasat bombe oarbe": ceva ce nu exista. Daca teoretic terorismul inseamna exercitarea violentei asupra cetatenilor si asupra unei populatii neinarmate, aceasta definitie se aplica exclusiv Statului. Doar Statul ataca civilii, pentru asta sunt mecanismele de represiune: fortele speciale ale politiei, unitatile speciale de represiune ale politiei, armata, fortele de interventie.... Mecanisme care de asemenea jefuiesc poporul. Finanteaza profesionisti inarmati, politisti. Nu sunt ei antrenati sa traga la tinte reale? Nu sunt fortele de interventie inarmate cu gaze chimice? Sa le foloseasca unde? Pe cetateni, la demonstratii. Asa ca, doar Statul exercita violenta impotriva cetatenilor. Eu nu am folosit nici un fel de violenta impotriva nici unui cetatean. Voi spune exact ce inseamna terorismul.
Terorismul e atunci cand ocuparile, demonstratiile si grevele sunt atacate. Atunci cand fortele de interventie au atacat pensionarii care demonstrau in fata la Maximou acum patru ani...
Terorismul e atunci cand fortele speciale invadeaza Scoala de Chimie si bat anarhisti si tineri...
Terorismul e atunci cand cetateni sunt ucisi de politie in simple "controale de identitate"...
Terorismul e atunci cand Ali Yumfraz, un Pomak din suburbia Vrilisia din Atena, a fost arestat pentru ca era beat, si a fost mai apoi gasit mort in celula din sectia de politie...
Terorismul este aceasta curte, aici. Fiecare proces al unui militant, fiecare proces al unui revolutionar este terorism, un mesaj de intimidare pentru societate. Am mai spus asta si in declaratiile mele de ieri, atunci cand m-ati chemat sa spun daca accept acuzatiile, si voi repeta. Pentru ca persecutarea mea este politica, mesajul este clar: oricine lupta impotriva Statului si Capitalului va fi penalizat, criminalizat si va fi considerat un terorist. Acelasi lucru se aplica pentru orice tip de solidaritate cu orice lupta sociala: va fi penalizata si strivita. Acesta este mesajul acestui proces si prin aceasta se dovedeste a fi terorism. Terorism impotriva mea, terorism impotriva anarhistilor, terorism impotriva oamenilor din Strymonikos, care primesc si ei mesaje asemanatoare in aceasta perioada, si ei avand procese similare pentru mobilizarile lor. Acesta este terorismul. Faptul ca am pus o bomba este un act de solidaritate si nu de terorism. Pentru ca nici un cetatean nu a fost ranit de aceasta actiune.
Ceea ce vrea statul este sa se ocupe de fiecare in parte. Probabil ati auzit de expresia pe care primul ministru Simitis o foloseste des, vorbind despre "automatismul social" de fiecare data cand explodeaza reactii sociale...Foloseste aceasta expresie pentru a prezenta aceste reactii sociale - blocajele din strazi, squatarea cladirilor publice si toate actiunile de acest tip - ca fiind in contrast cu interesele restului societatii. Ceea ce e o minciuna sfruntata. Este doar tactica de "separa si condu", ceea ce inseamna "impanzeste discordie pentru a rupe solidaritatea". Pentru ca solidaritatea este foarte importanta din moment ce oricine este lasat singur devine o tinta usoara. Atunci cand are loc o greva a muncitorilor si nu exista solidaritate este mult mai usor ca aceasta sa fie atacata. Ei vorbesc de o "minoritate". Acesta este argumentul statului, ca este o "minoritate sindicala care are interese retrograde care se intorc impotriva modernizarii, impotriva dezvoltarii, impotriva tuturor reformelor" si tot felul de prostii de genul asta. Pai, nu a fost nici macar o singura parte sociala sau grup social care sa nu intre in conflic cu statul, mai ales in timpul anilor '90, si care sa nu fie confruntat cu argumentul ca "sunteti doar o minoritate", ca "lupta voastra e in contrast cu interesele restului societatii". Exact acelasi lucru s-a intamplat in toate situatiile...Evident, acelasi lucru s-a intamplat si cu oamenii din Strymonikos.
Ceea ce e atacat de fapt e solidaritatea. Si acelasi lucru e atacat, fara nici o deghizare, prin procesul meu. Statul vrea sa atace pe fiecare in parte. Pentru ca atunci cand ii gaseste impreuna, lucrurile sunt mult mai dificile.
In final, nu sunt in proces pentru ca am plasat o bomba, nici pentru ca am avut in posesie trei arme si zece kilograme de dinamita. La urma urmei, armata si politia au mult mai multe arme decat mine si le si folosesc. Unii nu pot fi comparati cu altii.
Nu mai am nimic de spus. Singurul lucru pe care il voi mai spune este ca indiferent de sentinta cu care ma veti condamna, pentru ca e clar ca voi fi condamnat, nu ma voi cai pentru nimic. Voi ramane cine sunt. Pot spune de asemenea ca inchisoarea este mereu o scoala pentru un revolutionar. Ideile sale si rezistenta sufletului sau sunt puse la incercare. Iar daca trece de acest test devine mai puternic si crede mai mult in acele lucruri care l-au adus in inchisoare. Nu mai am nimic de declarat.
Vreau sa completez ce ii spuneam procurorului public mai devreme, despre terorismul la nivel international. In realitate, in acest moment, Statele Unite sunt jandarmul si teroristul global, ca singura mare putere a lumii. Ceea ce inseamna cel mai rau lucru de pe pamant. Si conform perceptiei noastre - ca anarhisti - Statul, toate statele si toate guvernele sunt antisociale, mecanisme teroriste, din moment ce au organizat armate, politii, calai platiti. Vreau de asemenea sa completez ceea ce spuneam referitor la doua greutati si doua masuri. Spre exemplu, Statele Unite furnizeaza arme, finante si instiga fiecare regim dictatorial din toata lumea. Iar in Grecia de asemenea. In America Latina, Chile, Argentina, Bolivia, Peru... Aceste este Terorism. Terorismul inseamna inarmarea dictatorilor, inarmarea plutoanelor de executie din Argentina sau Bolivia pentru a ucide oamenii Stangii, cetateni, revolutionari. Cei care echipeaza plutoanele de executie pentru a tortura, aceia sunt teroristii. Terorismul e atunci cand bombardeaza Iugoslavia timp de zece zile, omorand civili.
Ma scuzati, Dl. Procurir, dar Statele Unite sunt cei care spun cine e terorist si cine nu. Departamentul lor de Stat emite directii oficiale, sfatuind Grecia cu privire la cine e un terorist. In acest moment, ei aplica presiuni asupra statului grec pentru a emite o lege anti-terorista, un model de lega care va incrimina pe cei care lupta, sa faca legi care vor fi mai draconice chiar decat cele care exista deja.....Acesta este Terorismul.
Revolutionarii si militantii nu sunt teroristi. Teroristii sunt statele insele. Si cu aceasta acuzatie, cu aceasta stigmatizare (de terorism), toate statele si guvernele incearca sa incrimineaze revolutionarii sociali si militantii din interiorul tarilor lor. Inamicul social intern...De fapt, Statul, justitia si politia se confrunta cu mine tot ca acest tip de dusman. Ca un dusman social intern. Pe baza diviziunii pe care am descris-o mai devreme. Asta e modul in care statul vede lucrurile. Asta se dezbate in acest proces. Procurorul public: Ce ai pentru a opune celor existente?
Revolutia sociala. Prin orice mijloace posibile. Este general dovedit, pentru ca sunt foarte informat in ce priveste istoria politica si sociala a Greciei cat si cea internationala, ca nu au aparut schimbari niciodata, umanitatea nu a obtinut niciodata nici un progres - progres asa cum il concep eu - prin rugat, inchinat sau doar cu cuvinte.
In textul pe care l-am trimis pentru a-mi asuma actiunea, atunci cand am spus ca eu am plasat bomba, text care a fost publicat in ziarul "Eleftherotypia", am spus ca elita sociala, conducatorii capitalei, birocratii, toti acesti oameni inutili si paraziti - care ar trebui sa dispara de pe scena istoriei - ei nu vor renunta niciodata la privilegiile pe care le au printr-o discutie civilizata, prin persuasiune. Nu vreau sa port o discutie pentru ca nu se poate purta o discutie cu astfel de oameni...
As dori sa adaug ceva. Tocmai pentru ca am studiat mult, (stiu ca) in timpul evenimentelor din Iulie '65, un membru al congresului Uniunii Radicale Nationale a iesit in fata si a scpus ca cei care ies in strazi si creaza nelinisti, atunci cand Petroulas a fost ucis, ca "democratia nu inseamna vagabontii rosii ci noi, participantii in parlament", ceea ce insemna membrii bine platiti ai congresului.
Voi intoarce aceasta declaratie. Suveranitatea populara, domnilor judecatori, e atunci cand cocktail-uri molotov si pietre sunt aruncate in politie, atunci cand masinile statului, bancile, centrele de cumparaturi si magazinele de lux sunt incendiate... Asa reactioneaza oamenii. Istoria insasi a dovedit ca asta e modul in care reactioneaza oamenii. Asta inseamna suveranitatea populara. Cand Maziotis merge si pune o bomba in ministerul Industriei si Dezvoltarii, in solidaritate cu lupta oamenilor din Strymonikos. Asta e adevarata suveranitate populara, si nu ceea ce spune Constitutia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu